PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principală, monumentală a unei clădiri mari (palat, catedrală etc.), încadrată în diverse ornamente. Vile somptuoase, ale căror umbre se profilau straniu în lumina mohorîtă a portalurilor. VORNIC, P. 127. Vin amintirile-n valuri. Din negre clopotnițe, din mari mînăstiri, Din vechi cetățui și portaluri. ANGHEL, P. 35. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. (Poetic) Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor... Surpă bolți de ramuri albe Cu portaluri de argint. TOPÎRCEANU, B. 17. 2. (Adesea determinat prin «de tunel») Lucrare de zidărie sau de beton așezată la gura unui tunel pentru sprijini terenul din jurul acesteia și a opri căderea pămîntului, a pietrelor etc. – Pl. și: partale (EMINESCU, O. I 25).