14 definiții pentru parohie parofie părăfie părofie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parohie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 125/32 / V: (îrg) ~ofie, părăfie, părofie / S și: ~ochie / Pl: ~ii / E: lat parochia, ger Parochie] 1 Cea mai mică unitate administrativă bisericească. 2 (Pex) Sediu al acestei unități. 3 (Pex) Comunitate religioasă creștină care ține de această unitate administrativă bisericească. 4 (Pex) Biserică dintr-o astfel de unitate Si: (îrg; liv) materă Vz enorie. 5 (Mol; îf parofie) Porțiune de sat în care un grup de flăcăi umblă, la sărbători, cu colindul, cu plugușorul etc., rezultată în urma unei împărțiri a teritoriului între grupuri.

PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.

PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.

PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate bisericească administrativă; comunitate religioasă creștină, condusă de un paroh; enorie. Feciorul preotului trebuise să ia o parohie... tocmai prin Gorj, fiindcă Miron luga n-a vrut să-l primească în Amara. REBREANU, R. I 106. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului.

PAROHÍE ~i f. 1) (la creștinii ortodocși) Unitate administrativă bisericească inferioară; enorie. 2) Comunitate de creștini (ortodocși). 3) Sediul și locuința parohului. [G.-D. parohiei] /<lat. parochia, germ. Parochie

parohie f. 1. enorie; 2. biserica parohiei: a merge la parohie.

*parohíe f. (ngr. parikía, vgr. paroikía, vecinătate, d. pará, alăturea, și oĭkía, locuință, după párohos îld. pároikos, paroh; mlat. paróchia îld. paróecia; it. parrochia, fr. paroisse. V. dieceză). Enorie. Biserica enoriiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile

parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAROHÍE s. (BIS.) enorie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.

PAROHIE s. (BIS.) enorie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți.

Intrare: parohie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parohie
  • parohia
plural
  • parohii
  • parohiile
genitiv-dativ singular
  • parohii
  • parohiei
plural
  • parohii
  • parohiilor
vocativ singular
plural
parofie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăfie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părofie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.