parohie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 125/32 / V: (îrg) ~ofie, părăfie, părofie / S și: ~ochie / Pl: ~ii / E: lat parochia, ger Parochie] 1 Cea mai mică unitate administrativă bisericească. 2 (Pex) Sediu al acestei unități. 3 (Pex) Comunitate religioasă creștină care ține de această unitate administrativă bisericească. 4 (Pex) Biserică dintr-o astfel de unitate Si: (îrg; liv) materă Vz enorie. 5 (Mol; îf parofie) Porțiune de sat în care un grup de flăcăi umblă, la sărbători, cu colindul, cu plugușorul etc., rezultată în urma unei împărțiri a teritoriului între grupuri.