14 definiții pentru enorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENORIE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.

ENORIE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría.

enorie sf [At: (a. 1543), ap. BOGDAN, GL. 55 / V: (îvr) in~, nore, norie / Pl: ~ii / E: ngr ἐνορία, vsl нориѥа] Parohie (1). corectat(ă)

ENORIE, enorii, s. f. Parohie. Cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei. GHICA, S. 35. Convoiul... merge însoțit de întreg poporul enoriei. ȘEZ. XII 20. ◊ Preot de enorie = paroh. Știu prea bine că ei n-au pregătirea ce se cere unui preot de enorie. STĂNOIU, C. I. 12.

ENORIE ~i f. 1) Teritoriu în care își exercită atribuțiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría

enorie f. 1. ocolul în care un preot își exercită funcțiunile; 2. locuitorii unei enorii. [Gr. mod.].

enoríe f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-órios, din ăuntru hotarelor, d. óros, hotar. V. afurisesc). Parohie, circumscripțiunea unuĭ preut. Locuitoriĭ uneĭ enoriĭ. – Vechĭ și norie (vsl. noriĭa).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile (desp. -ri-i-)

enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile

enorie s.f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENORIE s. (BIS.) parohie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

enorie (enorii), s. f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaș, s. m. (persoană care ține de o parohie); enorit, s. m. (înv., enoriaș), din ngr. ἐνορίτης.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: enorie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enorie
  • enoria
plural
  • enorii
  • enoriile
genitiv-dativ singular
  • enorii
  • enoriei
plural
  • enorii
  • enoriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inorie
  • inoria
plural
  • inorii
  • inoriile
genitiv-dativ singular
  • inorii
  • inoriei
plural
  • inorii
  • inoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enorie, enoriisubstantiv feminin

  • 1. Parohie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: parohie
    • format_quote Cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei. GHICA, S. 35. DLRLC
    • format_quote Convoiul... merge însoțit de întreg poporul enoriei. ȘEZ. XII 20. DLRLC
    • 1.1. Preot de enorie = paroh. DLRLC
      sinonime: paroh
      • format_quote Știu prea bine că ei n-au pregătirea ce se cere unui preot de enorie. STĂNOIU, C. I. 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.