14 definiții pentru parmezan parmazan

PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan.

PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan.

PARMEZÁN s. n. Un fel de cașcaval uscat (specialitate italienească); p. ext. nume dat oricărui fel de cașcaval ras. Deci tîrgovețul falnic pre șoarecul țăran îndată îl cinstește cu niște parmezan. NEGRUZZI, S. II 300. – Variantă: parmazán (ALEXANDRESCU, M. 313) s. n.

parmezán s. n., pl. parmezáne

PARMEZÁN s.n. Cașcaval uscat făcut din lapte smântânit. [Var. parmazan s.n. / < fr. parmesan, cf. Parma – oraș în Italia].

PARMEZÁN s. n. cașcaval italienesc (uscat) din lapte smântânit. (< fr. parmesan, germ. Parmesan)

PARMEZÁN ~e n. Varietate de cașcaval italian. /<fr. parmesan, germ. Parmesan

parmezan n. un fel de brânză făcută în Lombardia. [Lit. brânză de Parma].

*parmezán n., pl. e (de la numele orașuluĭ Parma [Italia]). Un fel de cașcaval uscat făcut în împrejurimile Parmeĭ din lapte fără smîntînă și colorat cu șofran. – Vulg. parmazón. V. prezentin.

PARMAZÁN s. n. v. parmezan.

PARMAZÁN s. n. v. parmezan.

PARMAZÁN s. n. v. parmezan.

PARMAZÁN s.n. v. parmezan.

Intrare: parmezan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parmezan parmezanul
plural parmezane parmezanele
genitiv-dativ singular parmezan parmezanului
plural parmezane parmezanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parmazan parmazanul
plural parmazane parmazanele
genitiv-dativ singular parmazan parmazanului
plural parmazane parmazanelor
vocativ singular
plural