pergamut, ~ă a [At: CR (1831), 148²/13 / V: (rar) bergamot, be~, (reg) ~mit, ~mot / Pl: ~uți, ~e / E: ngr περγαμότο, fr bergamote] 1 a (Îs) Păr ~ Varietate de păr² cu fructele galbene, zemoase și parfumate. 2-3 sf, af (Șîs pară ~ă) (Fruct) care aparține varietății de păr² descrise mai sus Si: pară pergheșă.

bergamot, ~ă a, smf vz pergamut

bergamut, ~ă a, smf vz pergamut

pargamit, ~ă a vz pergamut

pargamut, ~ă a vz pergamut

pergamot, ~ă a vz pergamut

bergamot, -ă adj. v. pergamut.

bergamut, -ă adj. v. pergamut.

BERGAMOTĂ, bergamote, s. f. Numele unui soi de pere de formă rotundă, de culoare galbenă, zemoase și cu gust plăcut. ◊ (Adjectival) Pere bergamote. – Variantă: pergamută s. f.

PERGAMUTĂ s. f. v. bergamotă.

BERGAMOTĂ, bergamote, s. f. Numele unui soi de pere de formă rotundă, de culoare galbenă, zemoase și cu gust plăcut. ◊ (Adjectival) Pere bergamote. [Var.: pergamută s. f.] – Fr. bergamote.

BERGAMOTĂ s.f. Varietate de pere zemoase și foarte gustoase. [Var. pergamută s.f. / < fr. bergamote, it. bergamotta < tc. beg-armîdè – pere pentru domnitori].

PERGAMUTĂ s.f. v. bergamotă.

BERGAMOTĂ/PERGAMOTĂ s. f. soi de pere mari, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ◊ (adj.) pere ĕ. (< fr. bergamote, it. bergamotta)

PERGAMUTĂ s. f. elem. bergamotă.

BERGAMOTĂ ~e f. Varietate de pere rotunde, galbene, zemoase și aromate. [Var. pergamută] /<fr. bergamote

pergamute f. pl. varietate de pere cu gust foarte plăcut și care se topește în gură. [Turc. PERGAMUT].

bergamót V. pergamot.

pargamút, V. pergamut.

pergamót, -ă (it. pergamotto) și pergamút, -ă adj. (turc. perghamut și berghamut, berghamot, d. beg, beĭ, beĭ, domn și armud, pară, adică „pară domnească”; de aicĭ: it. pergamotto și bergamotto, fr. bergamote). Care face pere pergamute: păr pergamut. Pere pergamute, un fel de pere marĭ, parfumate și moĭ (prasade). – Rar bergamot, Vulg. pargamut.

pergamut adj. m., pl. pergamuți; f. pergamută, pl. pergamute

!pergamut adj. m., pl. pergamuți; adj. f., s. f. pergamută, pl. pergamute

pergamut adj. m. pergamuți; f. sg. pergamută, pl. pergamute

pergamută s. f., g.-d. art. pergamutei; pl. pergamute

bergamot/pergamut adj. m., pl. bergamoți/pergamuți; f. sg. bergamotă/pergamută, pl. bergamote/pergamute

bergamotă

bergamotă (-te), s. f. – Varietate de pere. Var. pergamută. Fr. bergamote, din it. bergamotta.

pergamută (-te), s. f. – Varietate de pară. – Var. bergamută, bergamota. Tc. beg armud „varietate de pară”, probabil prin intermediul ngr. περγαμότο, cf. it. bergamotto, fr. bergamote (Șeineanu, II, 291).

BERGAMÓTĂ (< it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.