parcela vt [At: BARCIANU / V: (reg) părțăla / Pzi: ~lez / E: fr parceller, ger parzellieren] (C. i. loturi, terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele Si: (reg) a răclui.

PARCELA, parcelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A împărți în parcele.

PARCELA vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].

PARCELA vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)

A PARCELA ~ez tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /<fr. parceller

parcelà v. a divide în parcele.

parcel sn vz parcelă

parcelă sf [At: BARCIANU / V: (îrg) parțe~, (reg) parcel sn, ~rțăl sn, părțală, părțălă, pârțale sfp / Pl: ~le / E: fr parcelle] 1 Porțiune de teren precis delimitată, destinată unei anumite utilizări Si: (îrg) raclă, (reg) parcea (2). 2 (Buc; îf parțăl) Suprafață de teren de aproximativ douăzeci de ari. 3 (Reg) Loc unde închid ciobanii oile noaptea pentru a îngrășa pământul. corectat(ă)

parțăl sn vz parcelă

parțelă sf vz parcelă

părțăla v vz parcela

părțălă sf vz parcelă

pârțale sfp vz parcelă

PARCELĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.

PARCELĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].

PARCELĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)

PARCELĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle

parcelă f. parte mică de teren (fr. = parcelle).

*parcélă f., pl. e (fr. parcelle, d. lat. *particella = particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărți o moșie în parcele.

*parceléz v. tr. (fr. parceller). Împart o moșie în parcele.

parcela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parcelez, 3 parcelează; conj. prez. 1 sg. să parcelez, 3 să parceleze

parcela (a ~) vb., ind. prez. 3 parcelează

parcela vb., ind. prez. 1 sg. parcelez, 3 sg. și pl. parcelează

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

parcelez.

PARCELA vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)

PARCELA vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)

PARCELĂ s. v. lot.

PARCELĂ s. lot, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~e.)