2 intrări

  • parcelă parcel parțăl parțelă părțălă părțală pârțale
  • parcela părțăla

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.

PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.

parce sf [At: BARCIANU / V: (îrg) parțe~, (reg) parcel sn, ~rțăl sn, părțală, părțălă, pârțale sfp / Pl: ~le / E: fr parcelle] 1 Porțiune de teren precis delimitată, destinată unei anumite utilizări Si: (îrg) raclă, (reg) parcea (2). 2 (Buc; îf parțăl) Suprafață de teren de aproximativ douăzeci de ari. 3 (Reg) Loc unde închid ciobanii oile noaptea pentru a îngrășa pământul. corectată

PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.

PARCÉLĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].

PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)

PARCÉLĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle

parcelă f. parte mică de teren (fr. = parcelle).

*parcélă f., pl. e (fr. parcelle, d. lat. *particella = particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărți o moșie în parcele.

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.

parcela vt [At: BARCIANU / V: (reg) părțăla / Pzi: ~lez / E: fr parceller, ger parzellieren] (C. i. loturi, terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele Si: (reg) a răclui.

părța sf vz parcelă

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A împărți în parcele.

PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].

PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)

arată toate definițiile

Intrare: parcelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parce
  • parcela
plural
  • parcele
  • parcelele
genitiv-dativ singular
  • parcele
  • parcelei
plural
  • parcele
  • parcelelor
vocativ singular
plural
parcel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parțăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parțelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părțală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părțălă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părțală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârțale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parcela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcela
  • parcelare
  • parcelat
  • parcelatu‑
  • parcelând
  • parcelându‑
singular plural
  • parcelea
  • parcelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcelez
(să)
  • parcelez
  • parcelam
  • parcelai
  • parcelasem
a II-a (tu)
  • parcelezi
(să)
  • parcelezi
  • parcelai
  • parcelași
  • parcelaseși
a III-a (el, ea)
  • parcelea
(să)
  • parceleze
  • parcela
  • parcelă
  • parcelase
plural I (noi)
  • parcelăm
(să)
  • parcelăm
  • parcelam
  • parcelarăm
  • parcelaserăm
  • parcelasem
a II-a (voi)
  • parcelați
(să)
  • parcelați
  • parcelați
  • parcelarăți
  • parcelaserăți
  • parcelaseți
a III-a (ei, ele)
  • parcelea
(să)
  • parceleze
  • parcelau
  • parcela
  • parcelaseră
părțăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parcelă parcel parțăl parțelă părțălă părțală pârțale

  • 1. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lot attach_file 2 exemple
    exemple
    • De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51.
      surse: DLRLC
    • metaforic [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

parcela părțăla

  • 1. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lotiza răclui

etimologie: