2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

pârcălab sm [At: CORESI, ap. TDRG / V: (îvp) păr~, (înv) per~[1] (nob) percălabile ssp art, (reg) cârpă~, părcălan, pur~ / Pl: ~i / E: mg porkoláb] 1 (În Evul Mediu, în țările române) Conducător de județ, de ținut, de cetate, cu atribuții militare, administrative și judecătorești Vz staroste. 2 (Mun) Administrator de sate boierești sau mănăstirești. 3 (Trs) Comandant al unei închisori. 4-6 Persoană care avea funcția de pârcălab (1-3). 7-9 (Pex) Titlu purtat de pârcălab (4-6). 10 (Olt) Primar rural. 11 (Mun; Olt) Perceptor rural. 12 (Olt; pan) Tânăr care tocmește lăutarii la horă plătindu-i cu banii pe care-i strânge în acest scop de la dansatori. corectată

  1. În original, incorect accentuat: per~ LauraGellner

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

PÎRCĂLÁB, pîrcălabi, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a Moldovei) Dregător mai mare peste un ținut, cu atribuții de castelan al cetății și de judecător. Ei plecară într-o trăsură cu opt cai de poștă, pregătită de pîrcălabul de Galați. GANE, N. III 130. Pîrcălabe, vreau poporul meu să fie-nștiințat De unirea și-nrudirea care-aci s-au încheiat. DAVILA, V. V. 184. ♦ Comandant de cetate. Noi Ștefan-voievod, jupînilor noștri pîrcălabi Oancea și Ivan de la Crăciuna, sănătate. SADOVEANU, F. J. 693. E, cum stau hotarele, pîrcălabi, că după cum închideți ochii așa doarme și țara. DELAVRANCEA, A. 21. 2. Comandant de cetate în evul mediu; (ulterior) mai-marele unui sat, al unei comune; primar. Nu-l primise în sat și el întreba de casa pîrcălabului. PANN, P. V. I 85. Pătru calu-și repezea... Și mergea din sat în sat, Bătînd cîte-un pîrcălab Ca să-i gătească conac. TEODORESCU, P. P. 611. ♦ (Transilv., Munt.) Perceptor, strîngător de biruri. Pîrcălabul biru-mi cere; Bir nu-i dau, că n-am muiere, Nici muiere, nici copii, Nici un fel de căpătîi. TEODORESCU, P. P. 330. 3. (Transilv., învechit) Comandantul unei închisori; temnicer. Măi jupîne pîrcălabe, Tu din lanțuri mă sloboade Și nu m-arunca-n temniță, Ci dă-mi drumul pe uliță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. – Variantă: părcăláb s. m.

PÂRCĂLÁB ~i m. (în țările române, în perioada medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Dregător care stătea în fruntea unei cetăți și a ținutului din jurul ei. 2) Administrator al satului. /<ung. porkoláb

PÎRCĂLAB s.m. (Mold., ȚR) Titlu dat, în evul mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, avînd atribuții militare; în Țara Românească, titlu dat administratorilor satelor boierești și mănăstirești. A: El era ca pîrcălabul Sărghie. AP. 1646, 45r. Au trimis înainte carele cu pîrcălabul de Hotin. URECHE; cf. NCL II, 296; NECULCE; GHEORGACHI. B: Să dea pîrcălabilor ce i să cade. PRAV. GOV. Au trimis pre o samă de boiari . . . Brațul păharnicului Ion pîrcălabul. ANON. CANTAC.; cf. E. POPESCU; R. GRECEANU. Etimologie: magh. porkolab. Cf. v ă t ă m a n.

pârcălab m. 1. Mold. boier mai mare peste un județ (Hotin, Neamț, Roman, Suceava, Rădăuți), căpitanul și judecătorul său: pârcălabul era cu ai săi călăreți NEGR.; 2. Munt. perceptor sau primar de sat: nu-l primise în sat și el întreba de casa pârcălabului PANN; 3. Tr. temnicer: măi, jupâne pârcălabe, tu din lanțuri mă sloboade! POP. [Ung. PORKOLÁB (din nemț. BURGGRAF): demnitatea, primitiv analogă unui guvernator de provincie, scăzu treptat până la ceea de mai mare peste închisori].

pîrcăláb m. (ung. porkoláb, de unde și vsl. porkolabŭ, d. vgerm. purkgrăvo, burggrâvo, ngerm. burg-graf, d. burg, cetate, și graf, conte. V. pîrgar, burghez, graf). Mold. Vechĭ. Comandant de cetate (în Munt. căpitan), ĭar maĭ apoĭ, pînă la 1857, ispravnic, prefect de județ: Cuza a fost pîrcălab al Galaților. Trans. Temnicer: măĭ jupîne pîrcălabe, tu din lanțurĭ mă sloboade (P. P.). Trans. Munt. Perceptor. – Și părc-, purc- (vest) și pîrca- (est). – În Moldova, titlu de pîrcălab a apărut întîĭa oară la 1448-49 supt Alexandru II. Supt Ștefan cel Mare, era un pîrcălab saŭ doĭ la Hotin, Neamțu, Novograd (Roman), Orheĭ, Cetatea Albă și Chilia (în ultimele doŭă pînă ce le cuceriră Turciĭ, la 1483-84). De la 1484, în locu pîrcălabuluĭ de Suceava, apăru „portaru” de Suceava. Alțĭ pîrcălabĭ maĭ sînt pomenițĭ la Ĭașĭ, Cotnarĭ, Cîrligătura, Hîrlăŭ, Dorohoĭ, Soroca și Galațĭ; la Cernăuțĭ, Tecucĭ și Putna, se numea staroste, ĭar la Botoșanĭ și Chișinăŭ (după Cost.) vornic (Cdr.). V. boĭer, cetate, nazir, raĭa, castelan, marchiz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârcălab s. m., pl. pârcălabi

pârcălab s. m., pl. pârcălabi

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

părcăláb (= pârcălab) s. m. (pl. părcălabi)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRCĂLÁB s. (IST.) (înv.) staroste.

PÎRCĂLAB s. (IST.) (înv.) staroste.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrcăláb (pârcălábi), s. m.1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (< burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÂRCĂLAB, Ion (n. 1941, București), fotbalist român. Extremă cu calități excepționale, a fost supranumit „săgeata Carpaților”. Campion național de 4 ori cu echipa Dinamo București. Selecționat de 38 de ori în naționala României.

Intrare: pârcalab
pârcalab
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârcălab
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârcălab
  • pârcălabul
  • pârcălabu‑
plural
  • pârcălabi
  • pârcălabii
genitiv-dativ singular
  • pârcălab
  • pârcălabului
plural
  • pârcălabi
  • pârcălabilor
vocativ singular
  • pârcălabule
  • pârcălabe
plural
  • pârcălabilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părcălab
  • părcălabul
  • părcălabu‑
plural
  • părcălabi
  • părcălabii
genitiv-dativ singular
  • părcălab
  • părcălabului
plural
  • părcălabi
  • părcălabilor
vocativ singular
  • părcălabule
  • părcălabe
plural
  • părcălabilor
părcălan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
percălab
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purcălab
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârcălab, pârcălabisubstantiv masculin

  • 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ei plecară într-o trăsură cu opt cai de poștă, pregătită de pîrcălabul de Galați. GANE, N. III 130. DLRLC
    • format_quote Pîrcălabe, vreau poporul meu să fie-nștiințat De unirea și-nrudirea care-aci s-au încheiat. DAVILA, V. V. 184. DLRLC
    • format_quote Noi Ștefan-voievod, jupînilor noștri pîrcălabi Oancea și Ivan de la Crăciuna, sănătate. SADOVEANU, F. J. 693. DLRLC
    • format_quote E, cum stau hotarele, pîrcălabi, că după cum închideți ochii așa doarme și țara. DELAVRANCEA, A. 21. DLRLC
  • 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu-l primise în sat și el întreba de casa pîrcălabului. PANN, P. V. I 85. DLRLC
    • format_quote Pătru calu-și repezea... Și mergea din sat în sat, Bătînd cîte-un pîrcălab Ca să-i gătească conac. TEODORESCU, P. P. 611. DLRLC
    • 2.1. Strângător de biruri, perceptor rural. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: perceptor
      • format_quote Pîrcălabul biru-mi cere; Bir nu-i dau, că n-am muiere, Nici muiere, nici copii, Nici un fel de căpătîi. TEODORESCU, P. P. 330. DLRLC
  • 3. regional Comandant al unei închisori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: temnicer
    • format_quote Măi jupîne pîrcălabe, Tu din lanțuri mă sloboade Și nu m-arunca-n temniță, Ci dă-mi drumul pe uliță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.