paratrăsnet [At: ARDELEANU, U. D. 107 / Pl: ~e / E: para²- + trăsnet cdp fr paratonnerre] Instalație de protecție a construcțiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet Si: (asr) paratoner, (înv) ferifulger, feritun, magnet de trăsnet, parafulger, paratunet.

PARATRĂSNET, paratrăsnete, s. n. Dispozitiv metalic aerian, în legătură conductoare permanentă cu pămîntul, servind la protecția construcțiilor, a instalațiilor și a oamenilor împotriva efectelor dăunătoare ale trăsnetului; (învechit) parafulger.

PARATRĂSNET s.n. Dispozitiv de legătură cu pămîntul pentru protecția construcțiilor contra trăsnetului; paratoner. [< para- + trăsnet, după fr. paratonnerre].

PARATRĂSNET s. n. instalație de protecție a construcțiilor contra trăsnetului; paratoner. (după fr. paratonnerre)

PARATRĂSNET ~e n. Instalație de protecție împotriva trăsnetelor; parafulger. /para- + trăsnet

*paratrăsnet n., pl. e (d. para- din fr. paratonnerre și rom. trăsnet. Acest pára- e it. para din parare, a para). Aparat care apără edificiile de trăsnet. – Se zice și parafulger. Paratrăsnetu a fost inventat de Franklin și se compune dintr’o vargă de fer înfiptă în vîrfu edificĭuluĭ și unită cu o sîrmă de fer orĭ de aramă, care are la capăt un tub și se scoboară de-a lungu edificĭuluĭ pînă într’o groapă cu apă saŭ un puț, unde se cufundă. Cînd un nor electrizat trece pe deasupra edificĭuluĭ, edificiu e influențat, electricitatea contrară celeĭ din nour se duce în părțile superioare ale edificĭuluĭ și se perde pin vîrfu vergiĭ de fer, pe cînd electricitatea de acelașĭ fel cu cea din nour se scurge în puț; așa nu se produce scînteĭe între nour și edificiŭ. Ca să funcționeze bine, toate părțile paratrăsnetuluĭ trebuĭe să fie în bună comunicațiune unele cu altele. Se admite că un paratrăsnet bun apără de trăsnet locu pe o rază de doŭă orĭ maĭ mare de cît înălțimea luĭ. – Înaintea luĭ Franklin, un copil din Auvernia, anume Gerbert, inventă un mijloc de a evita trăsnetu înfigînd în pămînt niște țărușĭ lungĭ terminațĭ c’un vîrf de fer ca de lance. Fiind așezațĭ din distanță în distanță, trăsnetu se scurgea pin eĭ în pămînt. Se zice că pin asta se îndepărta și grindina. Copilu Gerbert, folosindu-se de acest mijloc, se lua după niște vechĭ tradițiunĭ celtice care s’aŭ păstrat în centru Galiiĭ.

paratrăsnet (desp. -ra-trăs-) s. n., pl. paratrăsnete

paratrăsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrăsnete

paratrăsnet s. n. (sil. -trăs-), pl. paratrăsnete

paratrăsnet

PARATRĂSNET s. (FIZ.) (rar) paratoner, (înv.) ferifulger, feritun, parafulger, paratunet.

PARATRĂSNET s. (FIZ.) (rar) paratoner, (înv.) ferifulger, feritun, parafulger, paratunet.

paratrăsnet, paratrăsnete s. n. persoană care acceptă să i se aducă reproșuri pentru gafele altora.