12 definiții pentru paratrăsnet

PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre).

PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre).

PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Dispozitiv metalic aerian, în legătură conductoare permanentă cu pămîntul, servind la protecția construcțiilor, a instalațiilor și a oamenilor împotriva efectelor dăunătoare ale trăsnetului; (învechit) parafulger.

paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete

paratrăsnet s. n. (sil. -trăs-), pl. paratrăsnete

PARATRĂSNET s. (FIZ.) (rar) paratoner, (înv.) ferifulger, feritun, parafulger, paratunet.

PARATRĂSNET s.n. Dispozitiv de legătură cu pământul pentru protecția construcțiilor contra trăsnetului; paratoner. [< para- + trăsnet, după fr. paratonnerre].

PARATRẮSNET s. n. instalație de protecție a construcțiilor contra trăsnetului; paratoner. (după fr. paratonnerre)

PARATRẮSNET ~e n. Instalație de protecție împotriva trăsnetelor; parafulger. /para- + trăsnet

*paratrắsnet n., pl. e (d. para- din fr. paratonnerre și rom. trăsnet. Acest pára- e it. para din parare, a para). Aparat care apără edificiile de trăsnet. – Se zice și parafulger. Paratrăsnetu a fost inventat de Franklin și se compune dintr´o vargă de fer [!] înfiptă în vîrfu edificĭuluĭ și unită cu o sîrmă de fer orĭ de aramă, care are la capăt un tub și se scoboară de-a lungu edificĭuluĭ pînă într´o groapă cu apă saŭ un puț, unde se cufundă. Cînd un nor electrizat trece pe deasupra edificĭuluĭ, edificiu e influențat, electricitatea contrară celeĭ din nour [!] se duce în părțile superioare ale edificĭuluĭ și se perde [!] pin [!] vîrfu vergiĭ de fer, pe cînd electricitatea de acelașĭ fel cu cea din nour se scurge în puț; așa nu se produce scînteĭe între nour și edificiŭ. Ca să funcționeze bine, toate părțile paratrăsnetuluĭ trebuĭe să fie în bună comunicațiune unele cu altele. Se admite că un paratrăsnet bun apără de trăsnet locu pe o rază de doŭă orĭ maĭ mare de cît [!] înălțimea luĭ. – Înaintea luĭ Franklin, un copil din Auvernia, anume Gerbert, inventă un mijloc de a evita trăsnetu înfigînd în pămînt niște țărușĭ lungĭ terminațĭ c´un vîrf de fer ca de lance. Fiind așezațĭ din distanță în distanță, trăsnetu se scurgea pin eĭ în pămînt. Se zice că pin asta se îndepărta și grindina. Copilu Gerbert, folosindu-se de acest mijloc, se lua după niște vechĭ tradițiunĭ celtice care s´aŭ păstrat în centru Galiiĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PARATRẮSNET s. (FIZ.) (rar) paratonér, (înv.) ferifúlger, feritún, parafúlger, paratúnet.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

paratrăsnet, paratrăsnete s. n. persoană care acceptă să i se aducă reproșuri pentru gafele altora.

Intrare: paratrăsnet
paratrăsnet substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paratrăsnet paratrăsnetul
plural paratrăsnete paratrăsnetele
genitiv-dativ singular paratrăsnet paratrăsnetului
plural paratrăsnete paratrăsnetelor
vocativ singular
plural