para¹- [At: TDRG / E: ngr παρά] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Foarte. 2 Tare. 3 Puternic. 4 Dincolo de. 5 Mai mult decât. 6 (Dep) Mult. 7 (Dep) Prea numeros. corectat(ă)

para²- [At: DLR / E: fr para-] Element prim de compunere cu semnificațiile: 1 Care apără. 2 Împotriva.

PARA-¹ Element de compunere. 1. Arată că în noțiunea exprimată de compus intră ideea de: a) «ceva asemănător», «ceva alăturat»; b) «contrar»,«opus» lucrului exprimat prin cuvîntul simplu; servește la formarea unor substantive ca: parados, paradox, paratifos etc.; adjective ca: paramilitar, paramagnetic etc. 2. Intră în compunerea unor formații ocazionale care însoțesc cuvîntul simplu, imprimînd o nuanță de intensitate calităților atribuite obiectului respectiv. Leu-paraleu. ♦ (Cu valoare depreciativă) Arată că obiectul respectiv se află în foarte mare cantitate. Explicații și paraexplicații. ▭ Acei bieți dăscălași, cari au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată... fără recompense naționale, fără pensii și parapensii. GHICA, S. A. 72.

PARA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în afara, pe lîngă”, „contra”. [< fr., it. para-, cf. gr. para – lîngă, vecin].

PARA¹- elem. 1. „în afara, pe lângă”, „contra”. 2. (chim.) „derivat aromatic disubstituit”. 3. „a apăra, a proteja”. (< fr. para-, cf. gr. para, lângă)

pára adv. exprimă o idee de intensitate: leu paraleu, trăsnete și paratrăsnete. [Gr. mod.: v. paraleu].

1) pará- (ngr. pará, pop. pára), prefix care arată superioritatea, intensitatea (ca baș, răs, stră, extra, ultra): a ajuns inspector și parainspector, a stăruit și parastăruit. Ca neol. (după vgr.) = „pe lîngă, alăturĭ de” (în chimie ș. a.).

para- pref. – Subliniază ideea de repetiție obositoare: legi, paralegi (Jipescu); leșinuri, paraleșinuri (Stăncescu). Ngr. πάρα „mai mult”. Nu se folosește decît în repetarea cuvîntului simplu, ca în cazurile citate.