13 definiții pentru parapon parapono


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÁPON s. n. (Înv. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.

parapon sn [At: GÁLDI, M. PHAN. 220 / V: (îvr) ~no / Pl: (rar) ~uri, (îvr) ~oane / E: ngr παράπονον] (Fam) 1 Supărare. 2 Tristețe. 3 Jale. 4 Necaz.

PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.

PARÁPON s. n. (Astăzi rar) Supărare, necaz, ciudă. Parcă mi s-a luat cu mîna tot paraponul. Am mîncat, am dormit. PAS, Z. III 289. De vreme ce ai parapon asupră-i sînt gata să-l pedepsesc. ALECSANDRI, T. 1407.

PARÁPON n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon

paràpon n. 1. mâhnire, plânset: mă apucă un parapon mare și sfășietor POP.; 2. (ironic) nemulțumire de a fi fost trecut cu vederea la împărțirea slujbelor: are un parapon. [Gr. mod. PARÁPONOS, plânset, vaiet].

parápon n., pl. e (ngr. paráponon, geamăt, vaĭet, d. vgr. pónos, osteneală, luptă, și poiné, răsplată, lat. poena, pedeapsă. V. punibil). Fam. Iron. Mare nemulțămire și jăluire: paraponu cuĭva că perde locmalele. A avea un parapon pe cineva, a avea o mare supărare pe el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!parápon/parapón (înv., fam.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.

parapon s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NEPLĂCERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SUPĂRARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parapón (-oáne), s. n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. Ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107).

Intrare: parapon
  • pronunție: parapon, parapon
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parapon
  • paraponul
  • paraponu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • parapon
  • paraponului
plural
vocativ singular
plural
parapono
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parapon parapono

etimologie: