9 definiții pentru paragramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram.

PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram.

paragra sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr paragramme] 1 Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. 2 Figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor sunete dintr-un cuvânt.

PARAGRÁMĂ s.f. Greșeală de ortografie care constă în folosirea unei litere în locul alteia. ♦ Figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. [< fr. paragramme, gr. paragramma].

PARAGRÁMĂ s. f. 1. greșeală de ortografie prin folosirea unei litere în locul alteia. ◊ joc de cuvinte. 2. figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. (< fr. paragramme, engl. paragram, gr. paragramma)

PARAGRÁMĂ ~e f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. /<fr. paragramme, engl. paragram


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame

paragrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. paragrámei; pl. paragráme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARAGRÁMĂ s. f. (< fr. paragramme, gr. paragramma „pronunțare denaturată a cuvântului”): greșeală de ortografie care constă în folosirea unei litere în locul alteia sau în substituirea unei forme gramaticale corecte cu alta incorectă (greșeală de copist).

paragramă (gr. paragramma „pronunțare denaturată a cuvântului”), figură care constă în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț în dialog, în așa fel încât interlocutorul le înțelege greșit, realizând totuși perceperea unei comunicări plauzibile (A): „Quodam dicente: eamus de ambulatum, alter respondit: quid opus est de? Cui ille, immo vero, inquit, opus est te?” ( H.-G., p. 256) • Ca fenomen pur fonetic, p. înseamnă: a) „greșeală de copist” (Quicherat et Daveluy) și b) „greșeală de ortografie constând în întrebuințarea unei litere pentru alta.” (Larousse)

Intrare: paragramă
paragramă substantiv feminin
  • silabație: pa-ra-gra-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paragra
  • paragrama
plural
  • paragrame
  • paragramele
genitiv-dativ singular
  • paragrame
  • paragramei
plural
  • paragrame
  • paragramelor
vocativ singular
plural

paragramă

  • 1. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Joc de cuvinte.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț.
      surse: DN

etimologie: