PANTOCRATOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor.

pantocrator [At: CUV. D. BĂTR. I, 195/8 / V: (rar) ~ndo~ / E: ngr παντοκράτωρ] 1 Pictură pe cupola de deasupra naosului din bisericile ortodoxe, reprezentând pe Iisus Hristos ca împărat al lumii. 2 (Pex) Cupolă de deasupra naosului, unde se află această pictură. 3 (Îvr) Icoană reprezentând pictura descrisă mai sus.

PANTOCRATOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor.

PANTOCRATOR s. n. Icoană sau tablou zugrăvit pe bolta din mijlocul naosului, reprezentînd pe Iisus Hristos ca împărat al lumii; cupola de deasupra naosului, unde se află acest tablou. Zidăria căsca sus în boltă, unde fusese pantocratorul, o gură năprasnică. GALACTION, O. I 80.

PANTOCRATOR s.n. (Arte) Reprezentare a lui Isus Cristos ca împărat al lumii în iconografia bizantină. [Cf. it. pantocratore, gr. pantokrator].

PANTOCRATOR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr. pantocrator, gr. pantokrator)

pandocrator sn vz pantocrator

pandocrator m. icoană principală de pe iconostase, ce reprezintă pe Isus ca D-zeu și Împărat [Gr. mod.: Atotputernicul].

pandocrátor, V. pantocrator.

panto- și pandocrátor n., pl. inuzitat urĭ (ngr. pandokrátor [scris panto-], vgr. pantokrátor, d. pân, tot, și krátos, putere, adică „omnipotent”). Icoană care-l reprezintă pe Hristos ținînd sceptru și globu pămîntuluĭ și care e pictată pe tavanu turnuluĭ anterior al bisericiĭ. – Ca epitet luĭ Hristos, poate fi masc.

Pantocrator (Isus) s. propriu m.

pantocrator (icoană) (desp. -to-cra-) s. n.

pantocrator (icoană) (-to-cra-) s. n.

*Pantocrator (nume dat lui Isus Hristos) (-to-cra-) s. propriu m.

pantocrator s. n. (sil. -cra-)

pantocrator s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ.

pandocrator s. n. v. pantocrator.