panto- și pandocrátor n., pl. inuzitat urĭ (ngr. pandokrátor [scris panto-], vgr. pantokrátor, d. pân, tot, și krátos, putere, adică „omnipotent”). Icoană care-l reprezintă pe Hristos ținînd sceptru și globu pămîntuluĭ și care e pictată pe tavanu turnuluĭ anterior al bisericiĭ. – Ca epitet luĭ Hristos, poate fi masc.