PANAHIDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida.

panahidă sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 39^v/15 / V: ~ach~, ~aci~, ~nih~ / Pl: ~de, (reg) ~ize, ~izi / E: slv панахида, панихида, ngr παννυχίς] 1 Serviciu religios care se face după moartea cuiva, la scoaterea mortului din casă. 2 Parastas (1). 3 (Reg) Colivă. 4 (Mol; Buc) Colac mare care se aduce la biserică.

PANAHIDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas (făcut după 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida.

PANAHIDĂ, panahide, s. f. (În practica bisericii creștine) Serviciu religios făcut pentru pomenirea unui mort. V. parastas. După panahidă, la care a cîntat cu glas înalt popa Nectarie Balaban, zaporojenii s-au așezat la ospăț. SADOVEANU, N. P. 267. ◊ Expr. A ridica panahidă = a face parastas pentru pomenirea unui mort. În acea zi se ridică la Praguri panahidă de pomenire a voievodului Ion. SADOVEANU, N. P. 236. ♦ Parte a prohodului care se cîntă la scoaterea mortului din casă.

PANAHIDĂ ~e f. înv. 1) Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte); parastas. 2) Rugăciune cântată la scoaterea mortului din casă. /<sl. panahida

panahidă f. Mold. parastas. [Gr. mod. PANNYHIDES, priveghiu].

panahídă și panihídă f., pl. e (ngr. panihida, vgr. pannyhís, -ídos, priveghĭ petrecut în plîns, d. pân, tot, și nýx, noapte; vsl. rus. panihida și -ahida, pop. -afida. V. noapte). Vechĭ (panihidă). Denie, priveghere. Azĭ (panahidă). Parastas, serviciŭ religios făcut mortuluĭ la 40 de zile de la moarte. V. panaghie, sărindar.

panachidă² sf vz panahidă^[1] corectat(ă)

panacidă sf vz panahidă^[1] corectat(ă)

panihidă sf vz panahidă

panihídă, V. panahidă.

panahidă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahidei; pl. panahide

panahidă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahidei; pl. panahide

panahidă (serviciu religios) s. f., g.-d. art. panahidei; pl. panahide

panahidă, -de.

PANAHIDĂ s. v. parastas.

PANAHIDĂ s. (BIS.) parastas, pomană, (reg.) prînz, rai.

panahidă (panahide), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s. f. (înv., veghe).

panahidă v. panihidă.

panihidă (panahidă) (Biz.) (< gr. παννυχίς, [pannihis] „noaptea întreagă”, de la πᾶν, neutrul adjectivului πᾶς [omnis] și νύξ „noapte”; lat. vigilia totius noctis) 1. Priveghi (slujbă) de toată noaptea. La început aceste priveghi se făceau mai ales în ajunul sărbătorilor mari, mai rar, în case la căpătâiul celor morți. Pentru că unele rugăciuni erau consacrate memoriei celor răposați, numele de p. s-a dat apoi în exclusivitate ceremoniei pentru aceștia. În acest sens, p. este sin. cu parastas (< gr. παράστασις, cu alt sens decât cel obișnuit în lb. română; de la vb. παρίσταμαι, „a asista, a fi prezent, a se înfățișa înaintea cuiva”). P. sau parastasul este prescurtarea slujbei înmormântării. V. și requiem. 2. Cartea care cuprinde slujbele funebre. Sin.: priveghere, agripnie [ἀγρυπνία].

panahidă, panahide și (reg.) panahize s. f. Serviciu religios pentru pomenirea unui răposat; parastas. ♦ (Reg.) Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. ♦ Carte bisericească de ritual, care cuprinde rânduiala slujbelor funebre. ♦ (Reg., determinat prin „de grâu”) Colivă. ♦ (Prin nordul Mold. și Bucov.) Colac mare care se duce la biserică. [Var.: panihidă, panachidă, panacidă s. f.] – Din sl. panahida.

panachidă v. panahidă.

panihidă s. f. v. panahidă.