3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palos sn vz paloș

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos.

paloș sn [At: NECULCE, L. 26 / V: (reg) ~os, ~luș / Pl: ~e / E: mg pallos] Sabie lată cu două tăișuri, uneori încovoiată la vârf Si: spată, (înv) pală2.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. (Învechit și arhaizant) Sabie lată cu două tăișuri, uneori încovoiată spre vîrf. Cînd și-a umflat glasul bătrînul Manole, poruncind, comisul Simion s-a oprit cu uimire și și-a plecat paloșul. SADOVEANU, F. J. 749. Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! BOLINTINEANU, O. 58. Turcii rău se mînia, Paloșele toți scotea Și la popă s-arunca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. – Pl. și: (rar, m.) paloși (ALECSANDRI, P. III 433). – Variantă: páluș (ȘEZ. I 114) s. n.

PÁLUȘ s. n. v. paloș.

PÁLOȘ ~e n. înv. Sabie lată cu două tăișuri (încovoiată la vârf). /<ung. pallos

paloș n. sabie ascuțită: capul plecat paloșul nu-l taie BOL. [Ung. PALLOS].

páloș n., pl. e (ung. pallos; pol. palasz, rus. paláš, sîrb. paloš; germ. pállasch, vfr. palache, it. paláscio. Originea acestor cuvinte poate fi turc. pala. V. pală 1). Sabie dreaptă lungă și lată cu doŭă tăĭușurĭ și cu garda în formă de cruce. V. spadă, tesac, baĭonetă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁLOȘ s. (înv.) pală, spată. (Lovitură de ~.) corectată

PALOȘ s. (înv.) pală, spată. (Lovitură de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PALOS DE LA FRONTERA, oraș în SV Spaniei (Andaluzia), în apropierea estuarului lui Rio Tinto, vizavi de orașul Huelva; 6,8 mii loc. (1991). În vechime port maritim, azi în interiorul uscatului, a fost locul de plecare spre Lumea Nouă a mai multor expediții de explorare și cucerire (navelel lui Cristofor Columb au plecat de aici, în prima expediție, la 3 aug. 1492).

PALOȘ subst. 1. – Gr., ard. (C Cos II 498); – Codin, clăcaș (Cob 61) și s. 2. Pălășescu (Hur), Paloșanu act. < s. Paloș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Palos
Palos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Paloș
Paloș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Paloș
Intrare: paloș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paloș
  • paloșul
  • paloșu‑
plural
  • paloșe
  • paloșele
genitiv-dativ singular
  • paloș
  • paloșului
plural
  • paloșe
  • paloșelor
vocativ singular
plural
palos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paluș
  • palușul
  • palușu‑
plural
  • palușe
  • palușele
genitiv-dativ singular
  • paluș
  • palușului
plural
  • palușe
  • palușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paloș palos paluș

  • 1. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pală (paloș) spată diminutive: păloșel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd și-a umflat glasul bătrînul Manole, poruncind, comisul Simion s-a oprit cu uimire și și-a plecat paloșul. SADOVEANU, F. J. 749.
      surse: DLRLC
    • Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! BOLINTINEANU, O. 58.
      surse: DLRLC
    • Turcii rău se mînia, Paloșele toți scotea Și la popă s-arunca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493.
      surse: DLRLC
  • comentariu rar masculin Plural și: paloși.
    surse: DLRLC

etimologie: