palinologie sf [At: DER / Pl: (rar) ~ii / E: fr palinologie] Ramură a botanicii care studiază polenul și sporii.

PALINOLOGIE s.f. Disciplină biologică avînd ca obiect studiul polenului și al sporilor. [Gen. -iei. / < fr. palynologie, cf. gr. palyno – a risipi, logos – știință].

PALINOLOGIE s. f. 1. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul polenului și al sporilor. 2. știință care se ocupă cu reconstituirea mediului fizic unde au evoluat omul și societatea umană de la primele începuturi. (< fr. palynologie)

palinologie s. f., art. palinologia, g.-d. palinologii, art. palinologiei

palinologie s. f., art. palinologia, g.-d. palinologii, art. palinologiei

palinologie s. f., art. palinologia, g.-d. palinologii, art. palinologiei

PALINO- „polen, spori”. ◊ gr. palyno, ein „a presăra, a împrăștia” > fr. palyno-, germ. id., engl. id. > rom. palino-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care se hrănește cu polenul plantelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul polenului și al sporilor; ~taxie (v. -taxie), s. f., palinotaxonomie*; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., studiul morfologiei polenului din punct de vedere taxonomic și filogenetic; sin. palinotaxie.

PALINOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. palynein „a risipi” + logos „studiu”) s. f. Disciplină care se ocupă de studiul formei și structurii grăuncioarelor de polen și al sporilor plantelor și al modului lor de dispersie. Analizele sporo-polenice efectuate în mlaștini de turbă și în alte depozite sedimentare permit reconstituirea destul de exactă a covorului vegetal din vremea formării acelor depozite și, implicit, a condițiilor de mediu existente atunci. Prin analize efectuate la diferite adâncimi se evidențiază evoluția în timp a vegetației; cu ajutorul acestei metode s-a conturat o imagine detaliată a oscilațiilor climatice ce au avut loc în Europa în Cuaternar (și îndeosebi în Postglaciar). P. este folosită și pentru datarea unor sedimente, situri arheologice etc. În România cercetările de p. au fost inițiate de Emil Pop.