PALINOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. palynein „a risipi” + logos „studiu”) s. f. Disciplină care se ocupă de studiul formei și structurii grăuncioarelor de polen și al sporilor plantelor și al modului lor de dispersie. Analizele sporo-polenice efectuate în mlaștini de turbă și în alte depozite sedimentare permit reconstituirea destul de exactă a covorului vegetal din vremea formării acelor depozite și, implicit, a condițiilor de mediu existente atunci. Prin analize efectuate la diferite adâncimi se evidențiază evoluția în timp a vegetației; cu ajutorul acestei metode s-a conturat o imagine detaliată a oscilațiilor climatice ce au avut loc în Europa în Cuaternar (și îndeosebi în Postglaciar). P. este folosită și pentru datarea unor sedimente, situri arheologice etc. În România cercetările de p. au fost inițiate de Emil Pop.