palingeneză sf [At: DM / Pl: ~ze / E: cf fr palingénésie] Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente, ca gnaise, șisturi, granite etc.

PALINGENEZĂ s. f. 1. Metamorfism al rocilor eruptive sau sedimentare, produs la adîncimi foarte mari în geosinclinale, sub influența aproape exclusivă a temperaturii. 2. (În filozofia idealistă) Renaștere după o moarte reală sau aparentă. ♦ Fig. Regenerare, reînnoire morală.

PALINGENEZĂ s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reînnoire a instituțiilor, a concepțiilor etc. 3. Metamorfism produs la adîncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 4. (Biol.) Apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – naștere].

PALINGENEZĂ s. f. 1. metamorfism la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 2. (biol.) apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. (< fr. palingenèse)

PALINGENEZĂ f. 1) geol. Proces de formare a magmei prin topirea unei roci preexistente. 2) paleont. Fenomen constând în apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor trăsături dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. /<fr. palingénese

palingeneză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenezei

palingeneză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenezei

palingeneză s. f., g.-d. art. palingenezei

PALIN- „repetare, din nou, repetat”. ◊ gr. palin „din nou” > fr. palin-, germ. id., engl. id. > rom. palin-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., repetare și înglobare în conținutul psihic a unor perioade din trecutul bolnavului; ~dromie (v. -dromie), s. f., recrudescență a unei boli; ~estezie (v. -estezie), s. f., revenire la starea de sensibilitate după anestezia generală; ~frazie (v. -frazie), s. f., tulburare de vorbire manifestată prin repetarea ultimei silabe a cuvintelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Apariția, în procesul dezvoltării unor indivizi, a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte; sin. palingenie. 2. Formare a magmei prin topirea completă a unor roci preexistente; ~genezie (v. -genezie), s. f., 1. Concepție metafizică preconizînd reînvierea periodică a tuturor ființelor. 2. Concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din cicluri succesive de decădere și de înflorire. 3. Concepție potrivit căreia perfecționarea viețuitoarelor are loc permanent, printr-o evoluție lentă; ~genie (v. -genie₁), s. f., palingeneză* (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință patologică de a repeta în scris aceleași cuvinte sau propoziții; sin. paligrafie.