PALIN- „repetare, din nou, repetat”. ◊ gr. palin „din nou” > fr. palin-, germ. id., engl. id. > rom. palin-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., repetare și înglobare în conținutul psihic a unor perioade din trecutul bolnavului; ~dromie (v. -dromie), s. f., recrudescență a unei boli; ~estezie (v. -estezie), s. f., revenire la starea de sensibilitate după anestezia generală; ~frazie (v. -frazie), s. f., tulburare de vorbire manifestată prin repetarea ultimei silabe a cuvintelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Apariția, în procesul dezvoltării unor indivizi, a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte; sin. palingenie. 2. Formare a magmei prin topirea completă a unor roci preexistente; ~genezie (v. -genezie), s. f., 1. Concepție metafizică preconizînd reînvierea periodică a tuturor ființelor. 2. Concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din cicluri succesive de decădere și de înflorire. 3. Concepție potrivit căreia perfecționarea viețuitoarelor are loc permanent, printr-o evoluție lentă; ~genie (v. -genie₁), s. f., palingeneză* (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință patologică de a repeta în scris aceleași cuvinte sau propoziții; sin. paligrafie.