3 intrări

18 definiții

PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă.Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă.Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de oltul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălíncă s. f.

PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.

palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci

palíncă s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci

PALÍNCĂ s. v. rachiu, țuică.

palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.

palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.

pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].

palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.

pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

palincă s. v. RACHIU. ȚUICĂ.

palíncă, s.f. – v. pălincă.

pălíncă, pălinci, (palincă), s.f. – (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA) < srb. palinka < paliti „a arde” (Scriban, Șăineanu).

pălíncă, -i, s.f. – Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (atestat doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALR 1971: 461). – Din magh. pálinka (DEX).

Intrare: palincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palincă palinca
plural palinci palincile
genitiv-dativ singular palinci palincii
plural palinci palincilor
vocativ singular
plural
Intrare: palincă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palincă palinca
plural palinci palincile
genitiv-dativ singular palinci palincii
plural palinci palincilor
vocativ singular
plural
Intrare: pălincă
pălincă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pălincă pălinca
plural pălinci pălincile
genitiv-dativ singular pălinci pălincii
plural pălinci pălincilor
vocativ singular
plural