20 de definiții pentru palincă pălincă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă.Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

palincă2 sf [At: I. CR. III, 378 / V: păl~ / Pl: ~nci / E: cf palancă2] (Mol) 1 Mămăligă mică și moale. 2 (Îf pălincă) Turtă făcută din făină de porumb învelită în foi de porumb și coaptă în vatră, sub cenușă Si: (reg) bulcă, sfârleică.

palincă1 sf [At: LB / V: păl~ / A și: pal~ / Pl: ~nci / E: mg pálinka, ucr палинка] (Trs; Ban) 1 Rachiu. 2 (Prc) Țuică. 3-4 Cantitate de rachiu sau de țuică dintr-un pahar, dintr-o cinzeacă etc.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă.Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de altul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălíncă s. f.

palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.

PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.

pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].

pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci

palíncă s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALÍNCĂ s. v. rachiu, țuică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.

palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.

pălíncă, pălinci, (palincă), s.f. – (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA) < srb. palinka < paliti „a arde” (Scriban, Șăineanu).

pălíncă, -i, s.f. – Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (atestat doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALR 1971: 461). – Din magh. pálinka (DEX).

Intrare: palincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palincă
  • palinca
plural
  • palinci
  • palincile
genitiv-dativ singular
  • palinci
  • palincii
plural
  • palinci
  • palincilor
vocativ singular
plural
pălincă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălincă
  • pălinca
plural
  • pălinci
  • pălincile
genitiv-dativ singular
  • pălinci
  • pălincii
plural
  • pălinci
  • pălincilor
vocativ singular
plural

palincă pălincă

etimologie: