4 intrări

58 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palimar1 sm vz pălămar1

PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.

PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.

PĂLĂMÁR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimár s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.

PĂLĂMÁR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimár s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.

PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.

PĂLIMÁR2 s. n. v. pălămar2.

pălămar1 sm [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 106 / V: palamar, palimar, ~riu, pălimar, pălimariu, ponomar / Pl: ~i / E: ucr паламар] 1 (Reg; Mol) Paracliser. 2 Unul dintre personajele jocului de copii numit „clopotul”.

pălămar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar, palimar, pălimar, polimar / Pl: ~e, ~mări / E: tc palamar, ngr παλαμάρι] (Pop) Odgon.

pălimar1 snm [At: BIBLIA (1688) 2471/58 / V: (înv) pal~, pălămar, polemar, pol~, polinar / Pl: ~e, ~i / E: nct] 1 Par1 folosit de obicei ca element de susținere în construcția caselor țărănești. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 3 (Reg) Stâlp de telegraf. 4 (Ban) Țăruș de care se leagă un animal. 5 (Mun; Olt) Cumpănă la fântână. 6 Împrejmuire de scânduri la prispa sau la pridvorul unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc. Vz balustradă, grilaj, parmaclâc. 7 (Înv) Întăritură de scânduri la o cetate. 8 Cerdac. 9 Foișor. 10 Balcon. 11 (Reg) Acoperiș oblic care apără de ploi, de zăpadă etc. treptele de la intrare, la casele țărănești fără pridvor. 12 (Reg) Șopron. 13 (Trs; Mol) Îngrăditură acoperită, lângă strungă, folosită de ciobani când mulg oile. 14 (Reg) Corlată. 15 (Reg) Targă de transportat răniții. 16 (Reg; csc) Paie rezultate de la treierat. 17 (Reg) Cablu întins de-a curmezișul unui râu, de care se ține podul plutitor.

arată toate definițiile

Intrare: palimar
palimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pălămar (odgon)
pălămar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămar
  • pălămarul
  • pălămaru‑
plural
  • pălămare
  • pălămarele
genitiv-dativ singular
  • pălămar
  • pălămarului
plural
  • pălămare
  • pălămarelor
vocativ singular
plural
palamar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamare
  • palamarele
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamare
  • palamarelor
vocativ singular
plural
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
Intrare: pălămar (paracliser)
  • pronunție: pălămar, palamar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămar
  • pălămarul
  • pălămaru‑
plural
  • pălămari
  • pălămarii
genitiv-dativ singular
  • pălămar
  • pălămarului
plural
  • pălămari
  • pălămarilor
vocativ singular
  • pălămarule
  • pălămare
plural
  • pălămarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimari
  • pălimarii
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimari
  • pălimarilor
vocativ singular
  • pălimarule
  • pălimare
plural
  • pălimarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamari
  • palamarii
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamari
  • palamarilor
vocativ singular
  • palamarule
  • palamare
plural
  • palamarilor
Intrare: pălimar
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pălămar (odgon) palamar pălimar

etimologie:

pălămar (paracliser) pălimar palamar

etimologie:

pălimar

  • 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: balustradă parmalâc / parmaclâc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93.
      surse: DLRLC
    • Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, E. 80.
      surse: DLRLC
    • Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. ISPIRESCU, E. 211.
      surse: DLRLC
  • 4. Funie groasă.
    surse: DLRLC sinonime: odgon parâmă

etimologie: