Definiția cu ID-ul 504394:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pălămar (pălămari), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser).