3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALEOSLÁVĂ f. mai ales art. Limbă veche slavă. [Sil. -le-o-] /paleo- + slav

PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav.

PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav.

PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Vechi-slav bisericesc. Text paleoslav. Limbă paleoslavă. – Pronunțat: -le-o-.

PALEOSLÁV, -Ă adj. Referitor la vechea limbă slavă, care aparține vechii limbi slave. // s.m. și f. Persoană care aparține celor mai vechi popoare slave. [< fr. paléoslave].

PALEOSLÁV, -Ă I. adj. referitor la slava veche; scris în această limbă. II. s. f. limba veche slavă. (< fr. paléoslave)

PALEOSLÁV ~ă (~i, ~e) Care ține de limba veche slavă; propriu limbii vechi slave. [Sil. -le-o-] /paleo- + slav

paleo-slav a. ce ține de vechea slavonă.

*paleosláv, -ă (vgr. palaiós, vechĭ, și Slav). Slav vechĭ. Adj. Limba paleoslavă. – Se zice și Slavon și Slovean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei

paleoslávă (limba) s. f. (sil. -le-o-; mf. -sla-), g.-d. art. paleoslávei

!paleosláv (-le-os-lav/-o-slav) adj. m., pl. paleoslávi; f. paleoslávă, pl. paleosláve

paleosláv adj. m. (sil. -le-o-; mf. -slav) slav


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALEOSLÁVĂ s. (LINGV.) limba veche slavă.

PALEOSLA s. (LINGV.) limba veche slavă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PALEOSLÁVĂ s. f. (< fr. paléoslave): limbă veche slavă, vechea slavă bisericească, vechea bulgară; cea mai veche ipostază scrisă cu caracter liturgic a limbii slave comune, folosită în aria de cultură din estul și sud-estul Europei medievale (secolele al IX-lea – al XI-lea), în două etape – cea moravo-panonică sau clasică (la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, când frații misionari Chiril și Metodiu și discipolii lor apropiați au tradus din greacă primele cărți de cult în dialectul bulgaro-macedonean din sudul Salonicului) și cea bulgară (sfârșitul secolului al X-lea – secolul al XI-lea, când în sud-estul și estul Bulgariei au fost scrise 15 codice printre care Codex Zographensis și Codex Marianus). Modelată după greaca literară, mai ales sub raport sintactic, p. n-a fost niciodată vorbită de popoarele slave, cu excepția unor sfere diplomatice; ea a exercitat însă o puternică influență asupra limbilor literare contemporane slave și asupra limbii române (influență cunoscută pentru limba noastră sub numele de influența slavonă). Denumirea de p. este dată din perspectiva istoriei limbilor slave.

Intrare: paleoslavă
paleoslavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paleoslavă
paleoslavă substantiv feminin
  • silabație: -le-o-; mf. -slav
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paleosla
  • paleoslava
plural
  • paleoslave
  • paleoslavele
genitiv-dativ singular
  • paleoslave
  • paleoslavei
plural
  • paleoslave
  • paleoslavelor
vocativ singular
plural
Intrare: paleoslav
paleoslav adjectiv
  • silabație: -le-o-; mf. -slav
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paleoslav
  • paleoslavul
  • paleoslavu‑
  • paleosla
  • paleoslava
plural
  • paleoslavi
  • paleoslavii
  • paleoslave
  • paleoslavele
genitiv-dativ singular
  • paleoslav
  • paleoslavului
  • paleoslave
  • paleoslavei
plural
  • paleoslavi
  • paleoslavilor
  • paleoslave
  • paleoslavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)