căutare avansată
7 definiții pentru Paleolog, paleolog   declinări

paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOLÓG, -Ă s. m. f. om de știință care studiază limbile vechi. (< fr. paléologue)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paleológ s. m. (sil. -le-o-), pl. paleológi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Paleolog m. familie bizantină care dete mai mulți împărați Constantinopolii (1260-1453).
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PALEOLOG, ultima dinastie de împărați bizantini (1261-1453). Întemeiată de Mihail VIII Paleolog, împărat al Niceei (1258-1261), în timpul căruia a fost restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol: Mihail VIII (1261-1282), Andronic II (1282-1328), Andronic III (1328-1341), Ioan V (1341-1391, cu întreruperi), Manuel II (1391-1425), Ioan VIII (1425-1448) și Constantin XI Dragases (1449-1453), ultimul împărat la Bizanțului. Ramuri ale familiei P. au condus în Despotatul de Morea și în Marchizatul de Montferrat.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOLOG gr. Παλαιολόγος „vorbitor de lucruri vechi”; numele ultimei dinastii bizantine. 1. -u, Drăghici, post., 1587 (Fil C 283); – (Hurm XI). Dumitrache Chiriță – mare postelnic (BIR 232, 244; 17 A II 335, IV 406). – Guliano, boier munt., 1739 (pren.), iar nepotul sau din 1794 îl asumă ca nume de familie (Fil C 264). Cu timpul, la urmași sau la imitatori, numele se diformează: 2. Palaloga fam. (Cîmp; 17 B I 495; R Gr; Arh). 3. cf. Palilu, D-tru, 1824 (RI XIV 141), luat și ca prenume (P11 fila 24). 4. Prob. Parlaloga, Ion, munt., sec. XVIII (RI VII 177).
Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink