palască¹ sf [At: KLEIN, D. 149 / V: ~așcă, ~atcă, ~oțcă, păl~, pălațcă / Pl: pălăști / E: mg palaszk] (Trs; Ban) Ploscă în care se ține băutura. corectat(ă)

palască² sf vz palașcă¹

palașcă² sf vz palască¹

palașcă¹ sf [At: ȘIO II₂, 93 / V: ~ască, păl~, pălea~ / Pl: pălăști, pălășci, ~ște / E: tc palaska, ngr παλάσκα] (Îrg) 1 Cartușieră. 2 (Pex) Geantă care se poartă la șold. 3 (Reg) Pungă pentru tutun.

palațcă^[1] sf vz palască¹

paloțcă sf vz palască¹

pălască¹ sf vz palască¹

pălască² sf vz plașcă¹

pălașcă sf vz palașcă¹

pălațcă sf vz palască¹

păleașcă sf vz palașcă¹

plască sf vz plașcă¹

plasche sf vz plașcă¹

plașcă³ sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Trompetă.

plașcă¹ sf [At: PSALT. 37 / V: ~ască, ~asche, plească, pleașcă, pălască, pălaș~ / Pl: plăști, ~ște, ~sce, plășci, plești / G-D: (rar) plăștii / E: slv плащь] 1 (Înv) Pelerină lungă Si: hlamidă, mantie. 2 (Înv) Veșmânt lung. 3 (Îvr) Platoșă. 4 (Reg) Plasă de pescuit, asemănătoare prostovolului, cu care se pescuiește de obicei în apele de munte. 5 (Reg; pgn) Prostovol. 6 (Buc) Bandaj. 7 (Reg) Acoperiș al casei. 8 (Reg) Loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 9 (Reg) Obiect care servește la susținerea fagurilor. 10 (Îdt) Praștie (2) de aruncat pietre. 11 (Bot; reg) Crețișoară (Alchemilla vulgaris). 12 (Bot; îc) ~ca-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense).

plașcă² sf [At: HERODOT (1645), 461 / Pl: plășci, ~șce / E: slv плаща] (Înv) 1 Răsplată. 2 Dar.

plească² sf vz plașcă¹

pleașcă⁴ sf vz plașcă¹

PALAȘCĂ, pălăști, s. f. (Învechit și popular) Geantă de piele (care se poartă la șold). Palașca cu zapisul pe care-l dedese Adam diavolului, cînd ne-a vîndut pe noi, era după gîtul lui Sarsăilă. PAMFILE, S. V. 143. ♦ Cartușieră.

plașcă f. 1. plasă de pește; 2. Bot. crețișoare; plașca ciobanului, tășculiță. [Slav. PLAȘTĬ].

paláșcă f., pl. ște, șce și pălăștĭ, șcĭ (turc. [bg. ngr.] paláska, d. ung. palaszk, care vine d. vsl. ploskva, ploscă; sîrb. palacka. Șcă supt infl. luĭ tașcă. V. ploscă). Olt. Cartușieră saŭ geantă soldățească.

pláscă f., pl. ște. O plantă erbacee rozacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (alchemilla vulgaris). – Se numește și crețișoară.

1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.

2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.

palașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

plașcă (plasă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

palașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

plașcă (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

palașcă s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

plașcă s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

palașcă (pălăști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka.

plașcă (plăști), s. f. – 1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).

PALASCĂ s. v. ploscă.

PALAȘCĂ s. v. cartușieră.

PLAȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.

palască s. v. PLOSCĂ.

palașcă s. v. CARTUȘIERĂ.

plașcă s. v. CREȚIȘOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOȘĂ. PROSTOVOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.

plașcă¹, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.

plașcă², plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.

plașcă³ s.f. (reg.) trompetă.

pláșcă, s.f. (reg.) Acoperiș într-o apă (la lemnării sau colibe): „Coliba este construită dintr-o plașcă de draniță pusă pe un suport de doi stâlpi și pe pământ” (Faiciuc, 2008: 134). – Din ucr. plask (MDA).