2 intrări
24 de definiții
- explicative DEX (17)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.
paianț sm vz paiață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paiaț sm vz paiață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paiață sf [At: CR (1830), 1081/37 / V: (înv) paiaț sm, ~anț sm / Pl: ~țe / E: rs паяц, fr paillasse, ger Paiazze] 1 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, măscărici, saltimbanc. 2 Bufon. 3 Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol etc. 4 Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păi2 [At: I. IONESCU, C. 186/8 / Pzi: ~esc / E: pai1] 1 vt (Îrg; c. i. paiele de la treierat; fșa) A aduna și a îndepărta de pe arie. 2 vrp (Mun; c. i. paiele de la treierat) A întoarce cu furca și a scutura de boabele rămase. 3 vt (Mol; Buc; c. i. grâul, paiele de grâu) A îmblăti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PAIANȚ s. m. v. paiață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAIAȚ s. m. v. paiață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiaț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paianț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂI2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A curăța aria de paie după treierișul cu caii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂI2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PAIAȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bîlci care provoacă rîsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PAIAȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PAIAȚĂ ~e f. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2) Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3) fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. /<fr. paillasse, germ. Paiazze
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*paĭáț m. și paĭáță f., pl. e (paĭaț vine d. rus. paĭac [fr. paillace]; paĭață e o formă maĭ cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paĭe; it. pagliaccia, paĭe proaste, pagliaccio, paĭaț. V. paĭ). Comediant de bîlcĭ. Fig. Om neserios. – Pop. paĭanț. V. clovn, ghiduș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păĭésc v. tr. Ĭaŭ paĭele din arie: a păi aria.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
paiață (paiațe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PAIAȚĂ s. 1. v. clovn. 2. v. bufon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PAIAȚĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
păi, păiesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a aduna și a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
paiață, paiațesubstantiv feminin
- 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. DLRLC
- Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. DLRLC
- Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. DLRLC
-
- Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. DLRLC
- Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. DLRLC
-
-
- 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. DLRLC
-
etimologie:
- paiaț DEX '09 DEX '98 DN
- paillasse DEX '09 DEX '98 DN
- Paiazze DEX '09 DEX '98 MDN '00
păi, păiescverb
- 1. A curăța aria de paie după treierișul cu caii. DLRLC
etimologie:
- paie DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.