opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

PAGINAT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.

PAGINAT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.

paginat1 sn [At: DLR / Pl: (nob) ~uri / E: pagina] 1 Numerotare. 2-4 Paginare (2-4).

paginat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: pagina] 1 (D. un text) Numerotat2. 2 (D. un material tipografic) Inclus în pagina unei publicații.

PAGINAT s.n. Paginare. [< pagină].

PAGINAT s. n. paginare. (< pagina)

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.

pagina vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: ~nez / E: pagină cdp fr paginer] 1 (C. i. pagini) A numerota. 2 (C. i. materiale tipografice culese în șpalturi) A aranja în pagini pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. 3 (C. i. fie materiale tipografice neculese încă, fie periodice; fșa) A schița cu anticipație, înainte de culegere, locul în pagină al fiecărui material. 4 A include un material în pagina unui periodic Si: a insera.

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A orîndui în pagini materialul tipografic cules, cu figurile și titlurile respective. ◊ A schița planul de așezare a materialului unui ziar, fixînd pe pagină locul fiecărui articol. 2. A numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri și de alaltăieri. C. PETRESCU, C. V. 143.

PAGINA vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PAGINA vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)

A PAGINA ~ez tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

paginà v. a numerota paginile unei cărți.

*paginéz v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile uneĭ cărțĭ, unuĭ caĭet.

Ortografice DOOM

pagina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 paginează; conj. prez. 1 sg. să paginez, 3 să pagineze

pagina (a ~) vb., ind. prez. 3 paginează

pagina vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 sg. și pl. paginează

Sinonime

PAGINAT adj. numerotat. (Caiet ~.)

PAGINAT s. v. paginație.

PAGINAT adj. numerotat. (Caiet ~.)

PAGINAT s. (TIPOGR.) paginare, paginație. (~ unui ziar.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

Intrare: paginat (adj.)
paginat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paginat
  • paginatul
  • paginatu‑
  • paginată
  • paginata
plural
  • paginați
  • paginații
  • paginate
  • paginatele
genitiv-dativ singular
  • paginat
  • paginatului
  • paginate
  • paginatei
plural
  • paginați
  • paginaților
  • paginate
  • paginatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: paginat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paginat
  • paginatul
  • paginatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • paginat
  • paginatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pagina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pagina
  • paginare
  • paginat
  • paginatu‑
  • paginând
  • paginându‑
 singular plural
  • paginează
  • paginați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paginez
 (să)
  • paginez
  • paginam
  • paginai
  • paginasem
a II-a (tu)
  • paginezi
 (să)
  • paginezi
  • paginai
  • paginași
  • paginaseși
a III-a (el, ea)
  • paginează
 (să)
  • pagineze
  • pagina
  • pagină
  • paginase
plural I (noi)
  • paginăm
 (să)
  • paginăm
  • paginam
  • paginarăm
  • paginaserăm
  • paginasem
a II-a (voi)
  • paginați
 (să)
  • paginați
  • paginați
  • paginarăți
  • paginaserăți
  • paginaseți
a III-a (ei, ele)
  • paginează
 (să)
  • pagineze
  • paginau
  • paginară
  • paginaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paginat, paginatăadjectiv

  • 1. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație. DEX '09 DEX '98
    sinonime: numerotat
etimologie:
  • vezi pagina DEX '98 DEX '09

paginatsubstantiv neutru

etimologie:
  • pagină DN

pagina, paginezverb

  • 1. A numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: numerota
    • format_quote La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri și de alaltăieri. C. PETRESCU, C. V. 143. DLRLC
  • 2. tipografie A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.