paginație sf [At: BARCIANU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr pagination] 1 Numerotare. 2 Șir de numere succesive care reprezintă numerotarea paginilor Si: (înv) paginatură (1). 3-4 Paginare (2-3). 5 Mod în care se face paginarea (2) Si: (înv) paginatură (4). 6 Secție într-o tipografie unde se execută paginarea (2).

PAGINAȚIE s. f. Acțiunea de a pagina, orînduirea unui text în pagini; secție într-o tipografie unde se efectuează această muncă.

PAGINAȚIE s.f. (Poligr.) Așezare în pagini a materialului cules în șpalturi; paginare; secție unde se face această operație. ♦ Numerotare a paginilor unei cărți. [Gen. -iei, var. paginațiune s.f. / cf. fr. pagination].

PAGINAȚIE s. f. 1. paginare; paginatură. 2. secție într-o tipografie unde se face paginarea. (< fr. pagination)

PAGINAȚIE ~i f. 1) v. A PAGINA. 2) Secție a unei tipografii în care se paginează. 3) Imprimat al unui text pus în pagină și destinat corectării greșelilor. [G.-D. paginației; Sil. -ți-e] /<fr. pagination

paginațiune sf vz paginație

PAGINAȚIUNE s.f. v. paginație.

paginați(un)e f. șir de numere ale paginilor unei cărți.

*paginațiúne f. (d. paginez). Acțiunea de a pagina. Modu de a pagina: paginațiune greșită. – Și -áție și -áre.

paginație (desp. -ți-e) s. f., art. paginația (desp. -ți-a), g.-d. art. paginației; pl. paginații, art. paginațiile (desp. -ți-i-)

paginație (-ți-e) s. f., art. paginația (-ți-a), g.-d. art. paginației; pl. paginații, art. paginațiile (-ți-i-)

paginație s. f. (sil. -ți-e), art. paginația (sil. -ți-a), g.-d. art. paginației; pl. paginații, art. paginațiile (sil. -ți-i-)

paginație

paginație, -ției gen. a.

PAGINAȚIE s. 1. v. paginare. 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.)

PAGINAȚIE s. 1. numerotare, numerotație, paginare, (înv.) paginatură. (~ unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.)