pagină sf [At: AȘEZ. 69/25 / V: (rar) ~ne, (înv) paghi~ / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: lat pagina, ger Pagina] 1 Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc. Si: față. 2 (Îlav) A pune în ~ A pagina (2). 3 (Bot; rar) Fiecare dintre cele două fețe ale unei frunze. 4 Text al unei pagini (1). 5 (Pex) Fragment dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. 6 (Pgn) Scriere. 7-9 (Fig) (Moment) (eveniment sau) fapt demn de reținut. 10 (Fig) Dată importantă. 11 (Fig) Episod însemnat din viața unui om.

PAGINĂ, pagini, s. f. Fiecare dintre cele două fețe (de obicei numerotate) ale unei foi de carte, de caiet, de ziar etc.; cuprinsul, textul unei astfel de fețe, p. ext. text (mai mare sau mai mic) dintr-o operă (v. fragment). Gîrleanu a consacrat unele din paginile sale cele mai prețioase evocării omului și naturii elementare. VIANU, P. 210. Lecturile le reducea la pagina sportivă a ziarelor și revistelor ilustrate. C. PETRESCU, C. V. 87. Una din paginile cele mai minunate din... Taras Bulba. ODOBESCU, S. III 20. ◊ Expr. (Tipogr.) A pune în pagină = a pagina. ◊ Fig. (Cu determinări) Moment istoric; eveniment sau faptă importantă, demnă de consemnat. Calafatul își are de mult paginile lui de suferinți. VLAHUȚĂ, R. P. 12. Pl. și: pagine (RUSSO, S. 47).

PAGINĂ s.f. 1. Față a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fețe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întîmplare din viața cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].

PAGINĂ s. f. 1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

PAGINĂ ~i f. 1) Față a unei file. ◊ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viața unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina

pagină f. 1. una din fețele unei foi de hârtie; 2. scrisoarea sau tiparul de pe acea pagină; 3. fig. conținutul unei pagini considerată sub raportul literar: o pagină admirabilă.

*págină f., pl. ĭ și e (lat. página, din aceĭașĭ răd. cu compact, pact, paletă, par și împing). Față a foiĭ de hîrtie: o pagină albă. Ceĭa ce scrie saŭ e tipărit pe pagină: a învăța, a scrie o pagină. Fig. Conținutu artistic al uneĭ paginĭ: cele maĭ frumoase paginĭ ale luĭ Alexandri. Epocă, timp de acțiune, de suferință: o strălucită pagină. V. selidă.

pagină de gardă expr. Foaie goală, adesea albă, adăugată de cel care leagă sau broșează cărțile la începutul volumului, între copertă și pagina de titlu. – Din fr. page de garde.

paghină sf vz pagină

pagina vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: ~nez / E: pagină cdp fr paginer] 1 (C. i. pagini) A numerota. 2 (C. i. materiale tipografice culese în șpalturi) A aranja în pagini pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. 3 (C. i. fie materiale tipografice neculese încă, fie periodice; fșa) A schița cu anticipație, înainte de culegere, locul în pagină al fiecărui material. 4 A include un material în pagina unui periodic Si: a insera.

pagine sf vz pagină

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A orîndui în pagini materialul tipografic cules, cu figurile și titlurile respective. ◊ A schița planul de așezare a materialului unui ziar, fixînd pe pagină locul fiecărui articol. 2. A numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri și de alaltăieri. C. PETRESCU, C. V. 143.

PAGINA vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PAGINA vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)

A PAGINA ~ez tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

paginà v. a numerota paginile unei cărți.

*paginéz v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile uneĭ cărțĭ, unuĭ caĭet.

!pagină s. f., g.-d. art. paginii; pl. pagini; abr. p.

pagină s. f., g.-d. art. paginii; pl. pagini; abr. p./pag.

pagină s. f., g.-d. art. paginii pl. pagini

pagină, pl. pagini

pagină, -ni, abreviat: p. și (la plural) pp.

pagina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 paginează; conj. prez. 1 sg. să paginez, 3 să pagineze

pagina (a ~) vb., ind. prez. 3 paginează

pagina vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 sg. și pl. paginează

PAGINĂ s. față. (Pe prima ~ a cărții.)

PAGINĂ s. față. (Pe prima ~ a cărții.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

pagină (pagini), s. f. – Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginați(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginația).

MANYO-SHU (cuv. japonez „o mie de pagini”), cea mai veche antologie oficială de lirică japoneză, publicată în 808. Cuprinde aproximativ 4.500 de poeme, atribuite unui număr de 550 autori, unii anonimi, scrise între sec. 7 și 8. Întocmită probabil de cinci scriitori, care figurează și ei în cadrul antologiei, dintre care: Ōtomo no Yakamochi, Kakinomoto no Hitomaro, Nakuta no Ōkimi, Takashi no Mushimaro.

PAGINI LITERARE, revistă apărută la Turda, bilunar (1934-1937) și apoi lunar (1937-1943), destinată afirmării noilor talente transilvănene. Redactor: Teodor Murășanu. În paginile ei au fost publicați poeți ca: M. Beniuc, R. Stanca, E. Giurgiuca, reprezentativi pentru Transilvania, dar și I. Pillat, Al. T. Stamatiad, V. Voiculescu, V. Carianopol ș.a. Au mai colaborat cu proză și eseuri; V. Papilian, I. Agârbiceanu, I.I. Rusu, E. Cioran ș.a.