5 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAG1 s. m. v. paj.

PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ.

PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ.

pag2, pa [At: BIBLIA (1688), 6081/19 / V: (îrg) peag, (reg) peg / Pl: pagi, page / E: slv *пѣгъ] 1 a (D. culoarea cailor; pex, d. alte animale) Negru sau roșcat cu pete albe Vz bălțat, pătat, pestriț, tărcat. 2 sm Cal pag (1). 3 a (Mol; d. gâște) Cu penajul jumătate de culoare albă și jumătate de culoare neagră. 4 a (Olt; d. oameni; îf peg) Cu pete de culoare închisă pe față.

PAG2, -Ă, pagi, -e, adj. (Despre cai, mai rar despre alte animale) Care are pete (de obicei albe) pe cap sau pe trup; tărcat. [Alese] doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet. PAG, B. 66. În fnmte-i colonelid semeț pe calu-i pag. ALECSANDRI, P. III 446. Am o vițelușă pagă Care tot cîmpul aleargă Funia-n tufiș nu se bagă (Coasa). GOROVEI, C. 113. ♦ (Substantivat) Să-ți încalec pe pagul, Ca să-i văd și umbletul. I. CR. I 12.

-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos)

PAG págă, pagi, páge (mai ales despre cai) Care este de culoare neagră sau roșcată, cu pete mari albe. /<sl. pĕgŭ

pag a. Mold. bălțat, breaz: semeț pe calu-i pag AL. [Slav. PĬEGŬ].

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / V: (înv, 1) pagiu[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1 (În orânduirea feudală, în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. 2 (În sec. XIX și începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (Înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.

PAJ s.m. (Ist.) Tânăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

PAJ1 ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page

PAJ2 ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page

paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

peág, -ă adj., pl. pegĭ, pege (vsl. pĭegŭ, pătat, d. got. fáihus, vgerm. fêh, ngerm. fehe, veveriță siberiană). Olt. ș. a. Pătat, cu pete marĭ (vorbind de penele găinilor). Est. Care are toate picĭoarele albe pînă la genunchĭ și e bălțat la coaste, ĭar în colo negru: cal peag. – În nord pag (ca bat îld. beat), dar pl. pagĭ. V. pintenog, breaz, murg, roĭb, șarg, pestriț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!pag adj. m., s. m., pl. pagi; adj. f., s. f. pa, pl. page

pag adj. m., pl. pagi; f. pagă, pl. page

pag adj. m., pl. pagi; f. sg. págă, pl. páge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega.

paj (páji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-PAG „fixat, unit”. ◊ gr. pagos „legat, unit” > fr. -page, it. -pago > rom. -pag.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAG, insulă în M. Adriatică (287 km2) situată în apropiere de coasta dalmată (Croația). Climă mediteraneană.

*PAG adj. „bălțat”, pentru vitele cu pete albe. 1. Pagu, ard. 1726 (Paș); -l (Sd XVI); St.; Movila Pagului t. mold. 2. + -one: Pagone vameș (Isp VI2). 3. Peagu, ard. 1758 (Paș); Pegulescu act; Pegeni s., olt.

Intrare: Pag
nume propriu (I3)
  • Pag
Intrare: pag (adj.)
pag1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pag
  • pagul
  • pagu‑
  • pa
  • paga
plural
  • pagi
  • pagii
  • page
  • pagele
genitiv-dativ singular
  • pag
  • pagului
  • page
  • pagei
plural
  • pagi
  • pagilor
  • page
  • pagelor
vocativ singular
plural
Intrare: pag (cal)
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pag
  • pagul
  • pagu‑
plural
  • pagi
  • pagii
genitiv-dativ singular
  • pag
  • pagului
plural
  • pagi
  • pagilor
vocativ singular
  • pagule
plural
  • pagilor
Intrare: pag (suf.)
sufix (I7-S)
  • pag
Intrare: paj
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paj
  • pajul
  • paju‑
plural
  • paji
  • pajii
genitiv-dativ singular
  • paj
  • pajului
plural
  • paji
  • pajilor
vocativ singular
  • pajule
plural
  • pajilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pag
  • pagul
  • pagu‑
plural
  • pagi
  • pagii
genitiv-dativ singular
  • pag
  • pagului
plural
  • pagi
  • pagilor
vocativ singular
  • pagule
plural
  • pagilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pa, pagesubstantiv feminin
pag, paadjectiv
pag, pagisubstantiv masculin

  • 1. rar (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: tărcat
    • format_quote [Alese] doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet. PAG, B. 66. DLRLC
    • format_quote În frunte-i colonelul semeț pe calu-i pag. ALECSANDRI, P. III 446. DLRLC
    • format_quote Am o vițelușă pagă Care tot cîmpul aleargă Funia-n tufiș nu se bagă (Coasa). GOROVEI, C. 113. DLRLC
    • format_quote Să-ți încalec pe pagul, Ca să-i văd și umbletul. I. CR. I 12. DLRLC
etimologie:

pagsufix

  • 1. Element de compunere având semnificația „unit, legat, fixat”. MDN '00 DETS
etimologie:

paj, pajisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu (În Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. DLRLC
    • format_quote Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. DLRLC
    • format_quote Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. DLRLC
  • 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.