12 definiții pentru padișah patișah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.

padișah sm [At: R. POPESCU, ap. CM I, 230 / V: (înv) pati~ / Pl: ~hi / E: tc padișah, fr padishak] 1 Titlu purtat în trecut de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu. 2 Persoană care poartă titlul de padișah (1) Vz sultan. 3 (Îs) ~ sultan Șahinșah.

PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.

PADIȘÁH s. m. (în trecut) Titlu purtat de împăratul Turciei; sultan. V. calif. Cad cu frunțile-n tină înaintea padișahului Solivian. DELAVRANCEA, O. II 235. Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă țara un pămînt turcesc. BOLINTINEANU, O. 36. Ienicerii jurat-au pe Allah Să deie pradă morții viziri și padișah. ALECSANDRI, P. III 349. ♦ (Astăzi) Titlu purtat de monarhul Afganistanului.

PADIȘÁH ~i m. (în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu) Conducător absolut al țării; monarh; suveran. /<turc. padișah, fr. padichah

Padișah m. titlu persan ce corespunde sinonimului arab Sultan (Osman luă cel dintâiu, în 1300, acest titlu): Padișahul vostru va să facă țara un pământ turcesc BOL. [Turc. PADIȘAH, Împărat, lit. protectorul regilor].

*padișáh m. (turc. [d. pers.] padišah, protectoru regilor. V. șah). Titlu oficial al sultanuluĭ turcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

padișáh (padișáhi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah.

Intrare: padișah
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • padișah
  • padișahul
  • padișahu‑
plural
  • padișahi
  • padișahii
genitiv-dativ singular
  • padișah
  • padișahului
plural
  • padișahi
  • padișahilor
vocativ singular
  • padișahule
plural
  • padișahilor
patișah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

padișah patișah

  • 1. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu.
    exemple
    • Cad cu frunțile-n tină înaintea padișahului Solivian. DELAVRANCEA, O. II 235.
      surse: DLRLC
    • Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă țara un pămînt turcesc. BOLINTINEANU, O. 36.
      surse: DLRLC
    • Ienicerii jurat-au pe Allah Să deie pradă morții viziri și padișah. ALECSANDRI, P. III 349.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu
      surse: DEX '98
    • diferențiere în trecut Titlu purtat de împăratul Turciei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană purtând acest titlu.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: sultan
      • diferențiere (Astăzi) Titlu purtat de monarhul Afganistanului.
        surse: DLRLC

etimologie: