3 intrări

păcălit (adj.)

  • 1. Tras pe sfoară, indus în eroare.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 sinonime: înșelat (amăgit) 2 exemple
    exemple
    • Care dintre noi doi îi cel mai păcălit ? SBIERA, P. 266.
      surse: DLRLC
    • Voi să-și ia vorba înapoi, dar nu putu. și așa rămase păcălit. ISPIRESCU,. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi păcăli
    surse: DEX '98 DEX '09

păcălit (s.n.)

etimologie:

  • vezi păcăli
    surse: DEX '98 DEX '09

15 definiții

PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.

PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.

PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau minciună, pentru a trage un folos sau pentru a rîde de el; a înșela, a amăgi. Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. ♦ Refl. A-și greși socotelile, a se înșela. Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. – Variantă: (regional) pîcîlí (ALECSANDRI, T. I 263) vb. IV.

păcălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 păcăleáscă

păcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcăleáscă

PĂCĂLÍ vb. v. înșela.

A PĂCĂLÍ ~ésc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înșela; a minți. /Orig. nec.

A SE PĂCĂLÍ mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înșela; a se amăgi. /Orig. nec.

păcălì v. 1. a juca un renghiu cuiva, a-și bate joc de el; 2. a amăgi cu malițiozitate.

păcălésc (vest) și pîcîlésc (est) v. tr. (d. Păcală, Pîcală; ceh. pekliti se, a se chinui). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Amăgesc ca să rîd de cineva. Amăgesc, înving pin [!] glumă, pin spirit. Amăgesc, înșel, escrochez: m´a păcălit cu o sută de francĭ. V. refl. Mă înșel, nu găsesc ce așteptam: m´am dus la teatru, dar m´am păcălit, că era o pĭesă urîtă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PĂCĂLÍ vb. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprínde, (fam.) a dúce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a árde, a fríge, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.)

PĂCĂLÍT adj. ademenit, amăgit, înșelat, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuít, (înv.) prilestít, (fam.) dus, fraierít, (fam. fig.) pingelít, pingeluít, (fig.) buzát. (A rămas ~.)

PĂCĂLÍT s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionáre, (reg.) păcálă, (Transilv. și Ban.) celșág, celuiálă, celuíre, (Munt.) mîgliseálă, mîglisíre, (înv.) măglisitúră, prilăstíre, (fam. fig.) pingelíre, pingeluiálă, pingeluíre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal.

Intrare: păcăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păcăli păcălire păcălit păcălind singular plural
păcălește păcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păcălesc (să) păcălesc păcăleam păcălii păcălisem
a II-a (tu) păcălești (să) păcălești păcăleai păcăliși păcăliseși
a III-a (el, ea) păcălește (să) păcălească păcălea păcăli păcălise
plural I (noi) păcălim (să) păcălim păcăleam păcălirăm păcăliserăm, păcălisem*
a II-a (voi) păcăliți (să) păcăliți păcăleați păcălirăți păcăliserăți, păcăliseți*
a III-a (ei, ele) păcălesc (să) păcălească păcăleau păcăli păcăliseră
Intrare: păcălit (adj.)
păcălit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păcălit păcălitul păcăli păcălita
plural păcăliți păcăliții păcălite păcălitele
genitiv-dativ singular păcălit păcălitului păcălite păcălitei
plural păcăliți păcăliților păcălite păcălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: păcălit (s.n.)
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păcălit păcălitul
plural
genitiv-dativ singular păcălit păcălitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâcâlit pâcâlitul
plural
genitiv-dativ singular pâcâlit pâcâlitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

PĂCĂLÍT2, -Ă, păcăliți, -te, adj. Înșelat, tras pe sfoară. – V. păcăli.

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

PĂCĂLÍT2, -Ă, păcăliți, -te, adj. Înșelat, tras pe sfoară. – V. păcăli.

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcăleală, păcălire. (În forma regională pîcîlit) Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. – Variantă: (regional) pîcîlit s. n.

PĂCĂLÍT2, -Ă, păcăliți, -te, adj. Indus în eroare, tras pe sfoară, înșelat. Care dintre noi doi îi cel mai păcălit ? SBIERA, P. 266. Voi să-și ia vorba înapoi, dar nu putu. și așa rămase păcălit. ISPIRESCU,. 87.

PÎCÎLÍT s. n. v. păcălit1.

PĂCĂLÍT s. v. înșelare.

PĂCĂLÍT adj. v. înșelat.