2 definiții pentru pâcâlit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÎCÎLI vb. IV v. păcăli.

păcălésc (vest) și pîcîlésc (est) v. tr. (d. Păcală, Pîcală; ceh. pekliti se, a se chinui). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Amăgesc ca să rîd de cineva. Amăgesc, înving pin glumă, pin spirit. Amăgesc, înșel, escrochez: m’a păcălit cu o sută de francĭ. V. refl. Mă înșel, nu găsesc ce așteptam: m’am dus la teatru, dar m’am păcălit, că era o pĭesă urîtă.

Intrare: pâcâlit (part.)
pâcâlit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitul
  • pâcâli
  • pâcâlita
plural
  • pâcâliți
  • pâcâliții
  • pâcâlite
  • pâcâlitele
genitiv-dativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitului
  • pâcâlite
  • pâcâlitei
plural
  • pâcâliți
  • pâcâliților
  • pâcâlite
  • pâcâlitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcăli, păcălescverb

  • 1. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza, a trage pe sfoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. DLRLC
    • format_quote Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. DLRLC
    • format_quote De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.