22 de definiții pentru pașaport pasaport pasport (2) pașoport pașport (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pașaport sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 283 / V: (rar) pasa~, pasp~, (înv) pașop~, pașp~ / Pl: ~oarte, (înv) ~uri / E: it passaporto, ngr πασσαπόρτι, fr passeport, rs пашпорт, паспорт] 1 Document eliberat unui cetățean de către autoritatea competentă a statului său, prin care se certifică identitatea și cetățenia posesorului și i se dă acestuia dreptul de a călători în străinătate, servindu-i acolo ca act de identitate Si: (îrg) pașuș, pas3. 2 (Fam; îe) A-i da (cuiva) ~ul A alunga pe cineva. 3 (Pex; îae) A da afară din serviciu pe cineva Si: (reg) a-i da (cuiva) pășușul. 4 (Înv) Certificat eliberat unui vas de comerț, prin care se dovedește că s-au plătit taxele și că vasul are dreptul să părăsească portul. 5 Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți.

PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas2, pașuș. ◊ Expr. (Fam.) A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți; dosar de carte. [Var.: (înv.) pașpórt, paspórt s. n.] – Din it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.

PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas2, pașuș. ◊ Expr. (Fam.) A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți; dosar de carte. [Var.: (înv.) pașpórt, paspórt s. n.] – Din it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.

PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă dreptul cetățenilor de a pleca în altă țară, servindu-le acolo ca legitimație. Chestiunea pașaportului era ceva mai grea. GALACTION, O. I 145. L-a cercetat cum cercetează vameșii pașapoartele pasagerilor. C. PETRESCU, Î. II 67. Flagelul... înșală străjerii granițelor și n-are nevoie de pașaport ca să treacă prin toate vămile. ANGHEL, PR. 108. Șezurăm pe acest vas trei zile, fiindcă unii din noi nu aveau pașapoarte. BOLINTINEANU, O. 264. ◊ Expr. (Familiar) A da (cuiva) pașaportul = a îndepărta, a alunga, a expedia (pe cineva). – Variante: (învechit) pasapórt (KOGĂLNICEANU, S. 189), paspórt, pasporturi (NEGRUZZI, S. I 61, KOGĂLNICEANU, S. 3), pașpórt, pașporturi (CONTEMPORANUL, III 575, ODOBESCU, S. I 268, ALECSANDRI, T. 536), s. n.

PAȘAPÓRT s. n. document (carnet) care servește drept legitimație cetățeanului unui stat în străinătate. ♦ (fam.) a da ~ ul (cuiva) = a se debarasa de cineva. (< it. passaporto, fr. passeport, rus. pașport)

PAȘAPÓRT ~oárte n. 1) Document eliberat unei persoane pentru a pleca în străinătate, servindu-i acolo drept legitimație. 2) fam. Document care însoțește un obiect de tehnică, în care se indică data vânzării, punându-se ștampila magazinului. 3) Dosar care cuprinde actele necesare pentru editarea unei cărți. /<it. passaporto, fr. passeport, rus. pasport

pașaport n. permisiune dată de o autoritate pentru libera circulațiune a persoanei ce o posedă; fam. a da cuiva pașaport, a-l concedia (= fr. passe-port).

pașapórt și (vechĭ) pașp- și pasport n., pl. oarte (rus. pášport și pásport, d. fr. passeport, d. passer, a trece, și port, trecere, sosire; it. passaporto). Act emis de o autoritate publică (prefectura polițiiĭ) pin care se permite posesoruluĭ să călătorească în străinătate și pin care se poate invoca protecțiunea consulatuluĭ respectiv saŭ a autorităților străine. Pop. Bilet de identitate și de liberă circulațiune în țară (V. petrecere). Fig. Fam. A da cuĭva pașaport, a-ĭ da răvaș de drum, a-ĭ da papuciĭ, a-l trimete la plimbare, a-l congedia, a-l alunga. – În Trans. pasúș și păsúș (ung. paszus).

PASPÓRT s. n. v. pașaport.

PASPÓRT s. n. v. pașaport.

PASPÓRT s. n. v. pașaport.

PASPÓRT s. n. v. pașaport.

PAȘPÓRT s. n. v. pașaport.

PAȘPÓRT s. n. v. pașaport.

PAȘPÓRT s. n. v. pașaport.

PAȘPÓRT s. n. v. pașaport.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pașapórt s. n., pl. pașapoárte

pașapórt s. n., pl. pașapoárte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAȘAPÓRT s. (înv. și reg.) pas, pașuș, (înv.) răvaș, teșcherea.

arată toate definițiile

Intrare: pașaport
pașaport substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașaport
  • pașaportul
  • pașaportu‑
plural
  • pașapoarte
  • pașapoartele
genitiv-dativ singular
  • pașaport
  • pașaportului
plural
  • pașapoarte
  • pașapoartelor
vocativ singular
plural
pasport (pl. -oarte) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasport
  • pasportul
  • pasportu‑
plural
  • paspoarte
  • paspoartele
genitiv-dativ singular
  • pasport
  • pasportului
plural
  • paspoarte
  • paspoartelor
vocativ singular
plural
pașport (pl. -oarte) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașport
  • pașportul
  • pașportu‑
plural
  • pașpoarte
  • pașpoartele
genitiv-dativ singular
  • pașport
  • pașportului
plural
  • pașpoarte
  • pașpoartelor
vocativ singular
plural
pasaport
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașoport
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pasport (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasport
  • pasportul
  • pasportu‑
plural
  • pasporturi
  • pasporturile
genitiv-dativ singular
  • pasport
  • pasportului
plural
  • pasporturi
  • pasporturilor
vocativ singular
plural
pașport (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pașport
  • pașportul
  • pașportu‑
plural
  • pașporturi
  • pașporturile
genitiv-dativ singular
  • pașport
  • pașportului
plural
  • pașporturi
  • pașporturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)