15 definiții pentru pătrunjel

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină înaltă, cu frunze adînc dințate și lucioase și cu foliole liniare de culoare verde-gălbuie; este cultivată pentru rădăcina și frunzele ei aromate (Petroselinum sativum). Prin verdețuri poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197. ◊ Compuse: pătrunjel-de-cîmp = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze la baza tulpinii, cu flori albe sau trandafirii; crește prin pajiști însorite (Pimpinella saxifraga); pătrunjelul-cîinelui = plantă erbacee veninoasă, din familia umbeliferelor, cu frunze ca de mărar și cu flori albe; crește prin locuri necultivate (Aethusa Cynapium); cucută mică. – Variante: (regional) pătrînjél (PAMFILE, A. R. 197, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 332), petrînjél (PAMFILE, A. R. 197), pitrinjél (ȘEZ. XV 102), petrinjél (PAMFILE, A. R. 197, ȘEZ. III 159), petrunjél (I. IONESCU, M. 357), pintrejél (SBIERA, P. 14), pitrenjăl (ȘEZ. II 81) s. m.

pătrunjél (pă-trun-) s. m., pl. pătrunjéi, art. pătrunjéii

pătrunjél s. m., (sil. -trun-), pl. pătrunjéi

PĂTRUNJÉL s. (BOT.) 1. (Petroselinum hortense) (reg.) găgăuț, pătlăgele (pl.), pătrunjică, petersil. 2. pătrunjel-câinesc (Aethusa cynapium) = pătrunjelul-câinelui, (reg.) buciniș, pătrunjică, cucută-mică; pătrunjel-de-câmp (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-sălbatic, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaș, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjel-sălbatic (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-de-câmp, (rar) pimpinelă, (reg.) petrinjelaș, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei; pătrunjelul-câinelui. (Acthusa cynapium) = pătrunjel-câinesc, (reg.) buciniș, pătrunjică, cucută-mică.

pătrunjél (pătrunjéi), s. m. – Legumă rădăcinoasă (Apium petroselinum). Gr. πετροσέλινον, lat. petroselinum, prin intermediul sl. (ceh. petrzel sau din mag. petrezselyem (Cihac, II, 253; REW 6448; Tiktin). Der. din gr., încrucișat cu a pătrunde (Philippide, Principii, 107) nu e posibilă. Cf. și alb. pjetroseli, it. petrosello, prezzémolo, v. fr. petrosil (Rabelais, II, 6), fr. persil, sp. perejil.

PĂTRUNJÉL ~i m. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele și rădăcinile ei mirositoare și nutritive, folosite, de regulă, drept condiment. [Sil. -trun-] /<lat. petroselinum

pătrunjel m. plantă leguminoasă întrebuințată în bucătărie ca condiment (Petroselinum sativum). [Ceh. PETRUJEL].

pătrunjél (Munt. Mold. sud) și petrînjél (Mold.) m., pl. (ceh. petružel, ung. petrezselyem, it. petrosello, petrosillo, vfr. pedresil, nfr. persil, lat. petroselinum, care vine d. vgr. petrosélinon, d. pétros, pétra, peatră [!], și sélinon, țelină. V. țelină). O plantă umbeliferă foarte aromatică, originară din regiunea mediteraniană, cu rădăcina ca a morcovuluĭ, dar albă (petroselinum, sativum, ápium sativum saŭ carum petroselinum). Frunzele și rădăcina eĭ se întrebuințează ca condiment în bucătărie. – Și pătrînjel (Trans.), pitrinjel (Mold. nord) și petrinjel (Maram.).

!pătrunjélul-cấinelui (plantă) (pă-trun-) s. m. art.

pătrunjélul-câinelui s. m. (sil. -trun-)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PĂTRUNJÉL s. (BOT.) 1. (Petroselinum hortense) (reg.) găgăúț, pătlăgéle (pl.), pătrunjícă, petersíl. 2. pătrunjel-cîinesc (Aethusa cynapium) = pătrunjelul-cîinelui, (reg.) buciníș, pătrunjícă, cucută-mícă; pătrunjel-de-cîmp (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-sălbatic, (rar) pimpinélă, (reg.) petrinjeláș, buruiana-sărăcíei, rădăcina-sărăcíei; pătrunjel-sălbatic (Pimpinella saxifraga și major) = pătrunjel-de-cîmp, (rar) pimpinélă, (reg.) petrinjeláș, buruiana-sărăcíei, rădăcina-sărăcíei; pătrunjelul-cîinelui (Aethusa cynapium) = pătrunjel-cîinesc, (reg.) buciníș, pătrunjícă, cucută-mícă.

PĂTRUNJÉL (lat. petroselinum) s. m. Plantă legumicolă bienală din familia apiaceelor, cu rădăcină pivotantă, îngroșată, lungă de 12-30 cm și frunze penat-sectate ( Petroselinum hortense). Rădăcina conține apă, protide, hidrați de carbon, uleiuri volatile, calciu, fier, vitaminele A, B2 etc., iar frunzele, uleiuri volatile, vitaminele A,B 1, C, acid folic, săruri minerale etc. Cultivat încă din Antichitate de greci și romani, provine din p. sălbatic din regiunea mediteraneană. Este răspândit pe aproape toate continentele, fiind folosit în alimentație și industria farmaceutică. Rezistent la temperaturi scăzute, crește în România aproape în toate regiunile. Este considerat un aliment-medicament. Frunzele sunt folosite în alimentație la aromatizarea mâncărurilor, iar rădăcinile, alături de morcov, la prepararea mâncărurilor, salatelor. Întreaga plantă are întrebuințări în medicina umană și veterinară, tradițională și cultă, având proprietăți de stimulent și tonic al sistemului nervos, antirahitice, antiastmatice, anticanceroase, antifebrile, expectorante, vermifuge, vitaminizante etc. Are numeroase utilizări în industrie ca materie primă pentru aromatizarea conservelor, în farmacie și cosmetică. ◊ Pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee, toxică din familia apiaceelor, asemănătoare cu pătrunjelul, înalt de 150-200 cm, cu frunze penate, lucitoare și flori albe (Aethusa cynapium). ◊ Pătrunjel-de-câmp = plantă erbacee perenă, înaltă de 15-60 cm, ramificată mai mult la partea superioară, cu rădăcină pivotantă, ramificată, urât mirositoare (Pimpinella saxifraga). Răspândită în Europa, crește în fânețele umede, pășuni, tufărișuri, de la câmpie până în regiunea subalpină. Are întrebuințări în medicină ca diuretic, antibronșitic, în afecțiuni renale, ca expectorant, bactericid, antiinflamator etc. Uleiul volatil conținut de rădăcină este folosit la prepararea unor băuturi alcoolice.

pătrunjel-sălbátic s. v. RUȘINEA-FETEI.

Intrare: pătrunjel
pătrunjel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pătrunjel pătrunjelul
plural pătrunjei pătrunjeii
genitiv-dativ singular pătrunjel pătrunjelului
plural pătrunjei pătrunjeilor
vocativ singular
plural