opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

PĂTRĂȚEL, -EA, -ICĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.

PĂTRĂȚEL, -EA, -ICĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.

pătrățea sf vz pătrățel

pătrățel, ~ea snf [At: IORGA, ap. CADE / Pl: ~e / E: pătrat + -el] 1-6 (Șhp) Pătrat (1, 4, 6) (mic) Si: pătrățică (1-6).

pătrățică sf [At: SADOVEANU, O. VIII, 452 / Pl: ~ici / E: pătrat + -ică] 1-6 (Șhp) Pătrățel (1-6).

PĂTRĂȚEL, pătrățele, s. n. 1. Diminutiv al lui pătrat1 (1); mic pătrat desenat pe o stofă, hîrtie etc. Stofă cu pătrățele. ▭ Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. 2. (Impropriu) Bucată mică (mai ales de zahăr, lemn etc.) în formă de paralelipiped avînd ca bază un pătrat. Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98.

PĂTRĂȚICĂ, pătrățele, s. f. (Rar) Pătrățel (2).

PĂTRĂȚICĂ, pătrățele, s. f. (Rar) Pătrățel (2). – Din pătrat + suf. -ică.

pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat mic desemnat pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.

Ortografice DOOM

pătrățel (desp. pă-tră-) s. n., pl. pătrățele

pătrățică (desp. pă-tră-) s. f., g.-d. art. pătrățelei; pl. pătrățele

pătrățel (pă-tră-) s. n., pl. pătrățele

pătrățică (pă-tră-) s. f., g.-d. art. pătrățelei; pl. pătrățele, art. pătrățelele

pătrățel s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățele

pătrățică s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. pătrățelei; pl. pătrățele

pătrățel s. n., pătrățea / pătrățică s. f., pl. pătrățele

Intrare: pătrățel
pătrățel substantiv neutru
  • silabație: pă-tră-țel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrățel
  • pătrățelul
  • pătrățelu‑
plural
  • pătrățele
  • pătrățelele
genitiv-dativ singular
  • pătrățel
  • pătrățelului
plural
  • pătrățele
  • pătrățelelor
vocativ singular —
plural —
pătrățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrățea
  • pătrățeaua
plural
  • pătrățele
  • pătrățelele
genitiv-dativ singular
  • pătrățele
  • pătrățelei
plural
  • pătrățele
  • pătrățelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pătrățică
pătrățică substantiv feminin
  • silabație: pă-tră- info
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrățică
  • pătrățica
plural
  • pătrățele
  • pătrățelele
genitiv-dativ singular
  • pătrățele
  • pătrățelei
plural
  • pătrățele
  • pătrățelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătrățel, pătrățelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui pătrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stofă cu pătrățele. DLRLC
    • format_quote Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. DLRLC
    • 1.1. Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98. DLRLC
etimologie:
  • Pătrat + -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

pătrățică, pătrățelesubstantiv feminin

etimologie:
  • pătrat + -ică. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pătrățele” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5