PĂTRĂȚEL, pătrățele, s. n. 1. Diminutiv al lui pătrat¹ (1); mic pătrat desenat pe o stofă, hîrtie etc. Stofă cu pătrățele. ▭ Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. 2. (Impropriu) Bucată mică (mai ales de zahăr, lemn etc.) în formă de paralelipiped avînd ca bază un pătrat. Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98.