4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSUÍRE1, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui1 și rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligații); amânare, păsuială. – V. păsui1.

PĂSUÍRE1, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui1 și rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligații); amânare, păsuială. – V. păsui1.

PĂSUÍRE2, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui2 și rezultatul ei. – V. păsui2.

păsuire2 sf [At: CIȘMAN, FIZ. I, 274 / Pl: ~ri / E: păsui2] Ajustare pentru a obține o bună îmbinare a pieselor unui ansamblu.

păsuire1 sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 277 / Pl: ~ri / E: păsui1] Păsuială (1).

PĂSUÍRE2, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui2 și rezultatul ei. – V. păsui2.

PĂSUÍRE, păsuiri, s. f. Faptul de a păsui2; amînare a plății unei datorii; răgaz, păsuială. Cu ochii lui de-atîtea ori a văzut săteni care le plîngeau la prag, cerînd păsuire. CAMILAR, N. I 332. Ai lesnit cu păsuire Darea birului în țară și cu dreaptă cumpănire Ai făcut-o mai ușoară. CONACHI, P. 44.

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.

PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.

PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.

păstui[1] v vz păsui1 corectată

  1. În original, incorect tipărit: păstrui LauraGellner

păsui2 vt [At: SADOVEANU, O. XIV, 94 / Pzi: ~esc / E: ger passen] 1 (C. i. piese) A ajusta pentru a obține o bună îmbinare Si: a fixa, a încheia. 2 (Reg) A vaccina. 3 (Reg) A injecta.

păsui1 v [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 194r/25 / V: (îvr) păstui / Pzi: ~esc / E: pas2 + -ui] 1 vt (C. i. oameni sau instituții) A da răgazul necesar pentru a face ceva, a permite să întârzie cu achitarea unei obligații bănești, a mai lăsa timp Si: a amâna, a îngădui. 2 (Spc) A proroga. 3 vi (Înv) A înceta. 4 vt (Rar) A măsura cu pasul2. 5 vt (Reg) A urmări cu perseverență, pas cu pas, pentru a se răzbuna.

PĂSUÍ3, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta o piesă cu scopul de a o face să se aplice exact pe o altă piesă (pentru a permite o bună îmbinare, o bună încheiere etc.).

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A permite cuiva să întîrzie cu achitarea unei obligații (în special bănești); a aștepta. V. amîna. Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ♦ ( A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva. Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57.

A PĂSUÍ2 ~iésc tranz. (piese tehnice) A face să se potrivească exact (în procesul asamblării); a ajusta. /<germ. Passen

A PĂSUÍ1 ~iésc tranz. (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar pentru a se putea achita de o obligație. /pas + suf. ~ui

păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume: mai păsuește câteva luni NEGR.

păsuĭésc v. tr. (d. pas 1 orĭ d. păs 1, adică „sufer, răbd”). Aștept, tolerez, îngăduĭ: zice să-l păsuĭeștĭ pînă Lunĭ, că-țĭ plătește tot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păsuire s. f., g.-d. art. păsuirii; pl. păsuiri

păsuire s. f., g.-d. art. păsuirii; pl. păsuiri

păsuíre s. f., g.-d. art. păsuírii; pl. păsuíri

păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, 3 sg. păsuiește, imperf. 1 păsuiam; conj. prez. 1 sg. să păsuiesc, 3 să păsuiască

păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, imperf. 3 sg. păsuia; conj. prez. 3 păsuiască

păsuí (a amâna, a potrivi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiésc, imperf. 3 sg. păsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. păsuiáscă

păsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, conj. păsuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSUÍRE s. 1. amânare, păsuială, răgaz, (pop.) îngăduință, îngăduire, (înv. și reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliței.) 2. v. prelungire.

PĂSUIRE s. 1. amînare, păsuială, răgaz, (pop.) îngăduință, îngăduire, (înv. și reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliței.) 2. amînare, prelungire. (~ plății unei datorii.)

PĂSUÍ vb. 1. a amâna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. v. prelungi.

PĂSUI vb. 1. a amîna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. a amîna, a prelungi, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.)

Intrare: păsuire (ajustare)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsuire
  • păsuirea
plural
  • păsuiri
  • păsuirile
genitiv-dativ singular
  • păsuiri
  • păsuirii
plural
  • păsuiri
  • păsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: păsuire (amânare)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsuire
  • păsuirea
plural
  • păsuiri
  • păsuirile
genitiv-dativ singular
  • păsuiri
  • păsuirii
plural
  • păsuiri
  • păsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: păsui (ajusta)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsui
  • păsuire
  • păsuit
  • păsuitu‑
  • păsuind
  • păsuindu‑
singular plural
  • păsuiește
  • păsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păsuiesc
(să)
  • păsuiesc
  • păsuiam
  • păsuii
  • păsuisem
a II-a (tu)
  • păsuiești
(să)
  • păsuiești
  • păsuiai
  • păsuiși
  • păsuiseși
a III-a (el, ea)
  • păsuiește
(să)
  • păsuiască
  • păsuia
  • păsui
  • păsuise
plural I (noi)
  • păsuim
(să)
  • păsuim
  • păsuiam
  • păsuirăm
  • păsuiserăm
  • păsuisem
a II-a (voi)
  • păsuiți
(să)
  • păsuiți
  • păsuiați
  • păsuirăți
  • păsuiserăți
  • păsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • păsuiesc
(să)
  • păsuiască
  • păsuiau
  • păsui
  • păsuiseră
Intrare: păsui (amâna)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsui
  • păsuire
  • păsuit
  • păsuitu‑
  • păsuind
  • păsuindu‑
singular plural
  • păsuiește
  • păsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păsuiesc
(să)
  • păsuiesc
  • păsuiam
  • păsuii
  • păsuisem
a II-a (tu)
  • păsuiești
(să)
  • păsuiești
  • păsuiai
  • păsuiși
  • păsuiseși
a III-a (el, ea)
  • păsuiește
(să)
  • păsuiască
  • păsuia
  • păsui
  • păsuise
plural I (noi)
  • păsuim
(să)
  • păsuim
  • păsuiam
  • păsuirăm
  • păsuiserăm
  • păsuisem
a II-a (voi)
  • păsuiți
(să)
  • păsuiți
  • păsuiați
  • păsuirăți
  • păsuiserăți
  • păsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • păsuiesc
(să)
  • păsuiască
  • păsuiau
  • păsui
  • păsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păsuire, păsuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a păsui și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:

păsuire, păsuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a păsui și rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligații). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu ochii lui de-atîtea ori a văzut săteni care le plîngeau la prag, cerînd păsuire. CAMILAR, N. I 332. DLRLC
    • format_quote Ai lesnit cu păsuire Darea birului în țară și cu dreaptă cumpănire Ai făcut-o mai ușoară. CONACHI, P. 44. DLRLC
etimologie:

păsui, păsuiescverb

  • 1. A potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

păsui, păsuiescverb

  • 1. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. DLRLC
    • format_quote Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. DLRLC
    • format_quote Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57. DLRLC
etimologie:
  • Pas + sufix -ui. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.