11 definiții pentru păstrător păstrătoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.

PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.

păstrător, ~oare [At: LB / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: păstra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează (1) ceva în bună stare. 3 a (Spc; d. oameni) Care are deosebită grijă de un bun. 4 a Care nu risipește. Si: econom, (reg) păstrielnic. 5 a Care nu pierde ceva. 6 a (Înv; îs) Partid ~ Partid conservator. 7-8 smf, a (Persoană, colectivitate) care respectă legi, tradiții, obiceiuri etc. 9-10 smf, a (Persoană) care știe să țină un secret.

PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. 1. Care păstrează (ceva). O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ♦ (Despre oameni) Econom. 2. Care ține (ceva) la sine. (Substantivat) Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran. Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177. Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50.

PĂSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care păstrează (bine). /a păstra + suf. ~tor

păstrător a. și m. 1. care păstrează; 2. care economisește.

păstrătór, -oáre adj. Care păstrează, care nu risipește, econom, strîngător. V. conservator.

păstrătoriu, ~oare a vz păstrător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păstrătór adj. m., pl. păstrătóri; f. sg. și pl. păstrătoáre

păstrătór adj. m., pl. păstrătóri; f. sg. și pl. păstrătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTRĂTÓR adj., s. 1. adj. v. econom. 2. s. v. depozitar.

PĂSTRĂTOR adj., s. 1. adj. adunător, cruțător, econom, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.) 2. s. depozitar. (~ al unei vechi culturi.)

Intrare: păstrător
păstrător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstrător
  • păstrătorul
  • păstrătoru‑
  • păstrătoare
  • păstrătoarea
plural
  • păstrători
  • păstrătorii
  • păstrătoare
  • păstrătoarele
genitiv-dativ singular
  • păstrător
  • păstrătorului
  • păstrătoare
  • păstrătoarei
plural
  • păstrători
  • păstrătorilor
  • păstrătoare
  • păstrătoarelor
vocativ singular
plural
păstrătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păstrător păstrătoriu

  • 1. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: econom (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran, Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177.
        surse: DLRLC
      • Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Păstra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09