2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păscui1 vi [At: NECULCE, L. 364 / Pzi: ~esc, păscui / E: paști1 + -ui] (Înv) A serba Paștele1.

păscui2 [At: VICIU, GL. / Pzi: păscui, 3 ~ește / E: paște3 + -ui] 1 vt (Trs) A presimți un rău, o nenorocire. 2 viu A face să presimtă, a da sentimentul că se va produce.

PÁȘTE1, pasc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere.

PÁȘTE1, pasc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere.

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A prinde pește (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă, a pescări. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obținut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăța. – Din pește (după pescar).

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A prinde pește (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă, a pescări. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obținut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăța. – Din pește (după pescar).

paște3 [At: CORESI, EV. 232 / Pzi: pasc / E: ml pascere] 1 vt(a) (D. animale erbivore) A se alimenta la pășune Si: a pășuna. 2 vt (Pan; înv) A culege. 3 vt (Pan; înv) A-și procura. 4 vt (Pex) A hrăni. 5 vt (Fig; c. i. stări sufletești, facultăți psihice etc.) A întreține. 6 vt (Fig; c. i. stări sufletești, facultăți psihice etc.) A dezvolta. 7 vt (Fig; c. i. stări sufletești, facultăți psihice etc.) A întări. 8 vt (Înv; d. viermi, boli etc.) A roade. 9 vt (Înv; d. viermi, boli etc.) A distruge. 10 vt (Înv; îe) A ~ cinstea (cuiva) A dezonora pe cineva. 11 vi (Îvr) A rătăci. 12 vr (Pop; d. păr) A se toci. 13 vt (Fig; rar) A tunde. 14 vt (C. i. terenuri, culturi etc.) A folosi ca loc de pășune. 15 vt (D. oameni; c. i. animale erbivore) A duce la pășune Si: a păstori, a pășuna. 16 vt (Îe) A ~ boboci (sau bobocii, muștele, înv, vântul, vânturile) A pierde vremea. 17 vt (Fam; îe) A ~ mingea A se juca mult cu mingea. 18 vt (Fam; la unele jocuri cu mingea; îae) A fi la prinsul mingii. 19 vt (Fam; îe) N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună (sau cu tine, cu el etc.) Se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că se comportă prea familiar. 20 vt (Rar; îe) A ~ (pe cineva) cu prăjina A-l pândi pentru a-l bate. 21 vt (Înv; îe) A ~ cinstea cuiva A respecta pe cineva. 22 vt (Îae) A se îngriji de bunul renume al cuiva. 23 vt (Pfm; îc) ~-vânt Pierde-vară. 24 vt (Bis; înv) A conduce, având grijă de sufletele unei comunități. 25 vt (Bis; înv) A fi duhovnic. 26 vt (Nob; îe) A-și ~ privirea A se sătura privind. 27 vt(a) (Subiectul sunt primejdii, păcate, moarte, etc.) A urmări cu perseverență. 28 vt(a) (Subiectul sunt primejdii, păcate, moarte etc.) A amenința dintr-un moment în altul Si: a pândi. 29 (Subiectul este norocul) A favoriza pe neașteptate. 30 vt (Îe) Să nu te pască păcatul să... Să nu cumva să... 31 vt (Fam; îe) Ce ~ti (aici sau acolo)? De ce nu ești atent? 32 vt (Îae) Ce urmărești? 33 vt (Îae) Ce faci? 34 vt (Fam; îae) Ce păzești aici? 35 vt (Înv; îe) A(-și) ~ prilejul (sau vremea) A pândi momentul potrivit. 36 vt (Îe) A ~ sâmbetele (cuiva) A dușmăni pe cineva.

pescui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) păs~ / Pzi: ~esc / E: pește2] 1-2 vt A prinde (pește2 sau) alte animale acvatice, de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale Si: (îrg) a pescări. 3 vi (Îe) A ~ în (apă) tulbure A profita de o situație încordată sau neclară pentru a trage foloase personale. 4 vt (Îe) A tulbura apa ca să ~ască A provoca neînțelegeri pentru a trage foloase personale din ele. 5-6 vti (C. i. obiecte, situații greu de obținut) A căuta cu insistență. 7 vt A face rost. 8 vt (Fam) A vâna. 9 vt (Arg; c. i. persoane de sex feminin) A acosta.

PÁȘTE2, pasc, vb. III. 1. Intranz. (Despre vite, rar despre unele păsări etc.) A-și culege hrana rupînd, smulgînd iarba. Pe sub marginea pădurii Boii pasc pe lîngă car. COȘBUC, P. I 262. Pe cînd caii pasc alături Ea-l privea cu suflet dus. EMINESCU, O. I 67. Printre ițe și fuștei Paște-o scroafă cu purcei; Printre ițe, printre spată Paște-o iapă-mpiedicată (Pînza îngustă). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ◊ (Poetic) Ca niște turme al căror păstor nu se mai vede, așa pasc satele pe așternutul verde al țării. ARGHEZI, R. T. 9. ◊ Tranz. Cîteva vite pasc într-o bahnă iarbă verde ca buraticul. SADOVEANU, O. VI 232. Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut. ALECSANDRI, P. P. 248. Paște, murgule, iarbă verde v. iar bă (1). ◊ Fig. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul. TEODORESCU, P. P. 327. 2. Tranz. A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune. Din cînd în cînd ne întîlneam cu băiețandri care-și pășteau în șanțuri boulenii albi cu coarnele lucii. SADOVEANU, O. VII 320. Nu ești bun decît să paști bobocii și să încîlcești fuioare. ALECSANDRI, T. 907. Cîmpul alb, oile negre, Cin’ le paște le cunoaște (Cartea). ◊ (Metaforic) Văzu cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălței. ODOBESCU, S. III 13. ◊ Expr. A paște bobocii v. boboc. (Familiar) Ce paști aici? = ce treabă ai aici? ce faci aici? A paște muștele (sau vîntul) = a pierde vremea fără rost. Dar tu,striga el cu energie militară,ce paști muștele? Vrei să ne ajungă iarna aici!? SLAVICI, N. II 234. ♦ Compus: paște-vînt = pierde-vară. De s-ar purta cît de bine și d-ar umbla ca un sfînt, Tot îl defaimă orcine și îi zice: paște-vînt. PANN, P. V. N 114. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A urmări, a pîndi pe cineva, a se ține de cineva pentru a-i provoca un neajuns, un rău. Și el mă dușmănește acuma și mă paște, dar mie nici nu-mi pasă. C. PETRESCU, Î. II 29. Mîncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. REBREANU, R. II 175. De cînd îi pasc eu că doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. ALECSANDRI, T. 156. ◊ (Subiectul este un abstract: primejdie, păcat, moarte, noroc, gînd, dor etc.) Chiar de va fi să pier în drum – Doar moartea m-a păscut mereuGaroafă roșie, de-a pururi Vei înflori pe pieptul meu! BENIUC, V. 104. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. REBREANU, R. I 96. Tot chinuindu-ne așa, era să ne pască alt păcat: cît pe ce să ne toropească bradul aprins. CREANGĂ, A. 31.

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A prinde pește sau alte animale acvatice comestibile. De aceea ai să-ți aduci aminte de mine cînd vei pescui în gîrla asta și eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, Î. A. 35. S-a apucat și-a pescuit și el... iar punga a pierdut-o în băltoacă. RETEGANUL, P. IV 23. Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure v. apă (I 2). 2. Tranz. A scoate (ceva sau pe cineva) din apă. A pescui perle.Vei căuta să pescuiești pe oamenii căzuți în mare, îi vei lua pe bord și-i vei ține... sub bună pază. GHICA, S. 405.

A PÁȘTE pasc 1. tranz. 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde crește. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a pășuna; a păstori. ◊ ~ pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A amenința ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a pășuna. /<lat. pascere

A PESCUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (varietăți de pește sau alte vietăți acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ◊ ~ în apă tulbure a trage foloase dintr-o situație confuză sau dificilă. 2) (oameni sau obiecte căzute în apă) A scoate la suprafață sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupația de pescar; a se ocupa cu prinderea peștelui; a fi pescar. /Din pește

paște v. 1. a mânca iarbă, vorbind de animale: calul să pască unde va voi; 2. a duce la pășune: oaia ce mi-a dat-o s’o pasc; a paște vânt, a pierde vremea în zadar: mulți nerozi pasc vântul PANN; 3. fig. a pândi: de când îi pașc eu, că doar i-oiu prinde AL.; a paște păcatul pe cineva, a-l pândi; 4. a aștepta: nu știi ce păcat te paște CR.; 5. a amenința: moartea te paște AL. [Lat. PASCERE. Sensurile figurate sunt imagini pastorale: s’a zis întâi, boul paște pe luncă, apoi, un gând mă paște].

pescuì v. 1. a prinde pești sau alte animale acvatice; 2. a scoate din mare: a pescui mărgean; 3. fig. a pescui în apă turbure, a trage foloase din neorânduelile altora.

pasc, păscút, a páște v. tr. (lat. páscere, pastum, a paște: it. páscere, pv. paiser, f. paître, sp. pacer, pg. pascer.Pasc, paștĭ, paște, paștem, paștețĭ, pasc; pășteam; păscuĭ; păscusem; să pasc, să paștĭ, să pască. V. păstor, pășune). Mănînc ĭarba care crește, vorbind de vite și gîște: calu paște ĭarbă pe cîmp, a păscut toată ĭarba. Păzesc la pășune: a paște boiĭ, bobociĭ. Fig. Pîndesc, aștept ca să prind orĭ să lovesc: de mult îl pasc eŭ pe hoțu ăsta, de mult îl păștea păcatu orĭ moartea. Perd timpu: nu știŭ ce paște el acolo. A paște bobociĭ saŭ vîntu, a pĭerde timpu.

pescuĭésc v. tr. (d. pește saŭ pescar). Prind pește saŭ alte animale acŭatice. Scot din apă saŭ prind pe apă: s’a pescuit un cadavru. A pescui în apă tulbure, a trage foloase din dezordinile altora. – Și pă- (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paște1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pasc, 1 pl. paștem; perf. s. 3 sg. păscu; conj. prez. 3 să pască; ger. păscând; part. păscut

pescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, imperf. 3 sg. pescuia; conj. prez. 3 pescuiască

páște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pasc, 1 pl. páștem

pescuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiésc, imperf. 3 sg. pescuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pescuiáscă

pescui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, conj. pescuiască)

pescuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÁȘTE vb. 1. a pășuna. (Vitele ~ pe izlaz.) 2. a păstori, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

PÁȘTE vb. v. amenința, pândi.

PESCUÍ vb. a prinde, (înv. și reg.) a pescări, (înv.) a vâna. (A ~ doi crapi.)

PAȘTE vb. 1. a pășuna. (Vitele ~ pe izlaz.) 2. a păstori, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

PESCUI vb. a prinde, (înv. și reg.) a pescări, (înv.) a vîna. (A ~ doi crapi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páște (pásc, păscút), vb.1. A pășuna. – 2. A păzi vitele la păscut. – 3. (Rar) A hrăni, a alimenta. – 4. A păstori o turmă de credincioși. – 5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Mr. pascu, păscut, paștire, megl. pascu, păscut. Lat. pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”. Der. păscare, s. f. (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, s. n. (pășunat); păscătoare, s. f. (Bucov., pășune); păscui, vb. (a presimți, a bănui), din vb. paște 5. – Cf. păstor, pășune.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păscuí1, păscuiésc, vb. IV (înv.) a serba Paștele.

păscuí2, păscui, vb. IV (reg.) a presimți (ceva rău); (unip.) a face să presimtă, a pândi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a paște bobocii / muștele / vântul expr. a pierde vremea fără rost.

n-am păscut porcii / gâștele / bobocii împreună! expr. nu suntem egali ca să-țí permit gesturi de familiaritate cu mine!

paște, pasc 1. a mânca. 2. a fura. 3. a practica sexul oral.

pescui, pescuiesc v. t. 1. a face rost de ceva greu de obținut. 2. a fura. 3. a acosta, a agăța. 4. a fi arestat. 5. (șc.) a copia.

Intrare: paște (vb.)
verb (VT617)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paște
  • paștere
  • păscut
  • păscutu‑
  • păscând
  • păscându‑
singular plural
  • paște
  • paști
  • pașteți
  • pășteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pasc
(să)
  • pasc
  • pășteam
  • păscui
  • păscusem
a II-a (tu)
  • paști
(să)
  • paști
  • pășteai
  • păscuși
  • păscuseși
a III-a (el, ea)
  • paște
(să)
  • pască
  • păștea
  • păscu
  • păscuse
plural I (noi)
  • paștem
(să)
  • paștem
  • pășteam
  • păscurăm
  • păscuserăm
  • păscusem
a II-a (voi)
  • pașteți
(să)
  • pașteți
  • pășteați
  • păscurăți
  • păscuserăți
  • păscuseți
a III-a (ei, ele)
  • pasc
(să)
  • pască
  • pășteau
  • păscu
  • păscuseră
Intrare: pescui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescui
  • pescuire
  • pescuit
  • pescuitu‑
  • pescuind
  • pescuindu‑
singular plural
  • pescuiește
  • pescuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescuiesc
(să)
  • pescuiesc
  • pescuiam
  • pescuii
  • pescuisem
a II-a (tu)
  • pescuiești
(să)
  • pescuiești
  • pescuiai
  • pescuiși
  • pescuiseși
a III-a (el, ea)
  • pescuiește
(să)
  • pescuiască
  • pescuia
  • pescui
  • pescuise
plural I (noi)
  • pescuim
(să)
  • pescuim
  • pescuiam
  • pescuirăm
  • pescuiserăm
  • pescuisem
a II-a (voi)
  • pescuiți
(să)
  • pescuiți
  • pescuiați
  • pescuirăți
  • pescuiserăți
  • pescuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pescuiesc
(să)
  • pescuiască
  • pescuiau
  • pescui
  • pescuiseră
păscui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paște, pascverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv unipersonal (Despre vite). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe sub marginea pădurii Boii pasc pe lîngă car. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
    • format_quote Pe cînd caii pasc alături Ea-l privea cu suflet dus. EMINESCU, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Printre ițe și fuștei Paște-o scroafă cu purcei; Printre ițe, printre spată Paște-o iapă-mpiedicată (Pânza îngustă). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. DLRLC
    • format_quote poetic Ca niște turme al căror păstor nu se mai vede, așa pasc satele pe așternutul verde al țării. ARGHEZI, R. T. 9. DLRLC
    • format_quote Cîteva vite pasc într-o bahnă iarbă verde ca buraticul. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
    • format_quote Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut. ALECSANDRI, P. P. 248. DLRLC
    • format_quote figurat Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul. TEODORESCU, P. P. 327. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Paște, murgule, iarbă verde. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre oameni) A păzi animalele care pasc, a duce la pășune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd ne întîlneam cu băiețandri care-și pășteau în șanțuri boulenii albi cu coarnele lucii. SADOVEANU, O. VII 320. DLRLC
    • format_quote Nu ești bun decît să paști bobocii și să încîlcești fuioare. ALECSANDRI, T. 907. DLRLC
    • format_quote Cîmpul alb, oile negre, Cin’ le paște le cunoaște (Cartea). DLRLC
    • format_quote metaforic Văzu cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălței. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • chat_bubble familiar Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar tu, – striga el cu energie militară, – ce paști muștele? Vrei să ne ajungă iarna aici!? SLAVICI, N. II 234. DLRLC
    • chat_bubble familiar A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. DEX '09 DEX '98
      sinonime: urmări
    • chat_bubble familiar N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și el mă dușmănește acuma și mă paște, dar mie nici nu-mi pasă. C. PETRESCU, Î. II 29. DLRLC
    • format_quote Mîncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. REBREANU, R. II 175. DLRLC
    • format_quote De cînd îi pasc eu că doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. ALECSANDRI, T. 156. DLRLC
    • format_quote Chiar de va fi să pier în drum – Doar moartea m-a păscut mereu – Garoafă roșie, de-a pururi Vei înflori pe pieptul meu! BENIUC, V. 104. DLRLC
    • format_quote Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. REBREANU, R. I 96. DLRLC
    • format_quote Tot chinuindu-ne așa, era să ne pască alt păcat: cît pe ce să ne toropească bradul aprins. CREANGĂ, A. 31. DLRLC
    • chat_bubble Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). DEX '09 DEX '98
etimologie:

pescui, pescuiescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A prinde pește sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pescări
    • format_quote De aceea ai să-ți aduci aminte de mine cînd vei pescui în gîrla asta și eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, Î. A. 35. DLRLC
    • format_quote S-a apucat și-a pescuit și el... iar punga a pierdut-o în băltoacă. RETEGANUL, P. IV 23. DLRLC
    • format_quote Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. II 105. DLRLC
    • chat_bubble A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A pescui perle. DLRLC
    • format_quote Vei căuta să pescuiești pe oamenii căzuți în mare, îi vei lua pe bord și-i vei ține... sub bună pază. GHICA, S. 405. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat familiar A face rost de ceva greu de obținut. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • pește (după pescar). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic