19 definiții pentru păruială păluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

păruia1 sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui1 + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) Si: păruire1 (2-3), păruit1 (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.

păruia2 sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui2 + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) Si: păruire2 (1), păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu parul1 (1) Si: păruire2 (3), păruit2 (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor1 (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

păluia1 sf [At: CHEST. V, 94 / Pl: ~ieli / E: pălui1 + -eală] 1 (Reg) Așezare a ierbii, a fânului etc. în pale1 (1) Si: păluire (1), păluit1 (1). 2 Așezare în straturi, în grămezi Si: păluire (2), păluit1 (2). 3 Dărăcire a lânii Si: păluire (3), păluit1 (3). 4 Vânturare a cerealelor Si: păluire (4), păluit1 (4).

păluia3 sf vz păruială1

păluia2 sf [At: DIACONU, P. 11 / Pl: ~ieli / E: pălui2 + -eală] (Mol) 1 Tranzacție. 2 (Spc) Învoială cu privire la administrarea unei stâne.

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păruiálă s. f., g.-d. art. păruiélii; pl. păruiéli

păruiálă s. f., g.-d. art. păruiélii; pl. păruiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRUIÁLĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

PĂRUIÁLĂ s. v. bătaie.

PĂRUIA s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) tîrnuială, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păluiálă2, păluiéli, s.f. (reg.) tranzacție, învoială (privind administrarea unei stâne).

păluiálă1, păluiéli, s.f. (reg.) 1. așezare a ierbii, a fânului în pale. 2. așezare în straturi, în grămezi. 3. dărăcire (a lânii). 4. vânturare (a cerealelor).

Intrare: păruială
păruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păruia
  • păruiala
plural
  • păruieli
  • păruielile
genitiv-dativ singular
  • păruieli
  • păruielii
plural
  • păruieli
  • păruielilor
vocativ singular
plural
păluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păluia
  • păluiala
plural
  • păluieli
  • păluielile
genitiv-dativ singular
  • păluieli
  • păluielii
plural
  • păluieli
  • păluielilor
vocativ singular
plural