15 definiții pentru păruială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

păruia2 sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui2 + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) Si: păruire2 (1), păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu parul1 (1) Si: păruire2 (3), păruit2 (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor1 (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.

păruia1 sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui1 + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) Si: păruire1 (2-3), păruit1 (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păruia s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruiálă s. f., g.-d. art. păruiélii; pl. păruiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRUIÁLĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

PĂRUIA s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) tîrnuială, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

Intrare: păruială
păruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păruia
  • păruiala
plural
  • păruieli
  • păruielile
genitiv-dativ singular
  • păruieli
  • păruielii
plural
  • păruieli
  • păruielilor
vocativ singular
plural
păluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păluia
  • păluiala
plural
  • păluieli
  • păluielile
genitiv-dativ singular
  • păluieli
  • păluielii
plural
  • păluieli
  • păluielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păruia, păruielisubstantiv feminin

  • 1. familiar Acțiunea de a (se) părui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bătaie, chelfăneală, încăierare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. DLRLC
      • format_quote La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. DLRLC
      • format_quote Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Părui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.