12 definiții pentru părintesc părințesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților (1) sau părintelui (2), privitor la părinți sau la părinte, ca de (la) părinți sau părinte; p. ext. iubitor (ca un părinte); patern. 2. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; strămoșesc. [Var.: (pop.) părințésc, -eáscă adj.] – Părinte + suf. -esc.

PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților (1) sau părintelui (2), privitor la părinți sau la părinte, ca de (la) părinți sau părinte; p. ext. iubitor (ca un părinte); patern. 2. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; strămoșesc. [Var.: (pop.) părințésc, -eáscă adj.] – Părinte + suf. -esc.

părintesc, ~ească a [At: PRAV. 97 / V: (îpp) ~nțesc / Pl: ~ești / E: părinte + -esc] 1 De părinți (1). 2 Strămoșesc. 3 Care aparține părinților (1). 4 Care se referă la strămoși. 5-6 Care provine (de la părinte sau) de la strămoși. 7-8 Ca de la (părinți sau) de la strămoși. 9 Ca un părinte (1). 10 (Pex) Iubitor ca un părinte Si: (liv) patern. 11 Care aparține strămoșilor. 12 Moștenit de la strămoși.

PĂRINTÉSC, -EÁSCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților, al părinților. Tudor sta privind în largul cuprins al moșiei părintești, ȘADOVEANU O. VII 103. Pentru ce vrei numaidecît să ieși din casa părintească? ALECSANDRI, T. I 410. Patria e aducerea aminte de zilele copilăriei.... coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii. RUSSO, O. 31. ♦ De părinte, patern. Alesese anume acest ceas de părintească cercetare a scriptelor și cărților băiatului. VORNIC, R. 7. Îi dete povețele părintești de cum să se poarte. ISPIRESCU, L. 13. Ghica-vodă, care era față la acea serbare... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75. 2. Al strămoșilor, de la strămoși. Ce soi de părinți vom fi dacă lepădăm toată moștenirea părintească? RUSSO, S. 36. Precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al acestor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, R. 143. – Variantă: (Mold.) părințésc, -eáscă (CREANGĂ, P. 286, ȘEZ. III 235) adj.

PĂRINTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru părinți; de părinte. Grijă ~ească. 2) fig. Care vădește o deosebită grijă (ca de părinte). Atitudine ~ească. 3) fig. Care este caracteristic predecesorilor; moștenit de la strămoși; strămoșesc; străbun. Vatră ~ească. /părinte + suf. ~esc

părintesc a. 1. din partea tatălui: binecuvântare părintească; 2. ce vine dela tata: moștenire părintească.

PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.

PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.

PĂRINȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. părintesc.

părințesc, ~ească a vz părintesc

părințésc și -tésc, -eáscă adj. (d. părinte). Patern, de la tată, de la părințĭ, moștenire, binecuvîntare părințească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părintésc adj. m., f. părinteáscă; pl. m. și f. părintéști

părintésc adj. m., f. părinteáscă; pl. m. și f. părintéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRINTÉSC adj. 1. (livr.) patern, paternal. (Dragoste ~ească.) 2. v. strămoșesc.

PĂRINTESC adj. 1. (livr.) patern. (Dragoste ~.) 2. străbun, strămoșesc, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moșia ~.)

Intrare: părintesc
părintesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părintesc
  • părintescul
  • părintescu‑
  • părintească
  • părinteasca
plural
  • părintești
  • părinteștii
  • părintești
  • părinteștile
genitiv-dativ singular
  • părintesc
  • părintescului
  • părintești
  • părinteștii
plural
  • părintești
  • părinteștilor
  • părintești
  • părinteștilor
vocativ singular
plural
părințesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părințesc
  • părințescul
  • părințescu‑
  • părințească
  • părințeasca
plural
  • părințești
  • părințeștii
  • părințești
  • părințeștile
genitiv-dativ singular
  • părințesc
  • părințescului
  • părințești
  • părințeștii
plural
  • părințești
  • părințeștilor
  • părințești
  • părințeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)