15 definiții pentru părăgini părăgeni părăgi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.

PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.

părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: ~ăgi, (reg) ~geni / E: paragină1] 1 vr (D. construcții) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, a se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.

PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilors-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgení (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.

A SE PĂRĂGINÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înțeleni. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină

A PĂRĂGINÍ ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină

părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.

PĂRĂGENÍ vb. IV v. părăgini.

PĂRĂGENÍ vb. IV v. părăgini.

părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!părăginí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginéște, imperf. 3 sg. se părăgineá; conj. prez. 3 să se părăgineáscă

părăginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăginésc, imperf. 3 sg. părăgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăgineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.

PĂRĂGINI vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul s-a ~.)

Intrare: părăgini
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăgini
  • părăginire
  • părăginit
  • părăginitu‑
  • părăginind
  • părăginindu‑
singular plural
  • părăginește
  • părăginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăginesc
(să)
  • părăginesc
  • părăgineam
  • părăginii
  • părăginisem
a II-a (tu)
  • părăginești
(să)
  • părăginești
  • părăgineai
  • părăginiși
  • părăginiseși
a III-a (el, ea)
  • părăginește
(să)
  • părăginească
  • părăginea
  • părăgini
  • părăginise
plural I (noi)
  • părăginim
(să)
  • părăginim
  • părăgineam
  • părăginirăm
  • părăginiserăm
  • părăginisem
a II-a (voi)
  • părăginiți
(să)
  • părăginiți
  • părăgineați
  • părăginirăți
  • părăginiserăți
  • părăginiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăginesc
(să)
  • părăginească
  • părăgineau
  • părăgini
  • părăginiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăgeni
  • părăgenire
  • părăgenit
  • părăgenitu‑
  • părăgenind
  • părăgenindu‑
singular plural
  • părăgenește
  • părăgeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăgenesc
(să)
  • părăgenesc
  • părăgeneam
  • părăgenii
  • părăgenisem
a II-a (tu)
  • părăgenești
(să)
  • părăgenești
  • părăgeneai
  • părăgeniși
  • părăgeniseși
a III-a (el, ea)
  • părăgenește
(să)
  • părăgenească
  • părăgenea
  • părăgeni
  • părăgenise
plural I (noi)
  • părăgenim
(să)
  • părăgenim
  • părăgeneam
  • părăgenirăm
  • părăgeniserăm
  • părăgenisem
a II-a (voi)
  • părăgeniți
(să)
  • părăgeniți
  • părăgeneați
  • părăgenirăți
  • părăgeniserăți
  • părăgeniseți
a III-a (ei, ele)
  • părăgenesc
(să)
  • părăgenească
  • părăgeneau
  • părăgeni
  • părăgeniseră
părăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

părăgini părăgeni părăgi

  • 1. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degrada dărăpăna ruina attach_file un exemplu
    exemple
    • Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A ajunge în stare rea.
      exemple
      • Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • paragină
    surse: DEX '98 DEX '09