PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgeni (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.