21 de definiții pentru pălăvatic
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (6)
Explicative DEX
PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pălăvatic, ~ă [At: LM / V: palav~, ~tec, ~vratic, polov~ / E: ns cf bg палав „neastâmpărat”] 1 a (Reg) Ticălos. 2 a (Pop) Zănatic. 3 a (Pop) Prost. 4 smf (Reg) Palavragiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -e, adj. 1. (Regional) Nemernic. (Atestat în forma palavatic) Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la împărat și zise că... [Greuceanu] este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. 2. Zănatic, ușuratic. Așa cum era, cu toate cusururile, rea de gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și haihuie... Mima avea hazul ei, era simpatică. M. I. CARAGIALE, C. 125. – Variantă: palavatic, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
palavatic, ~ă a vz pălăvatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălăvatec, ~ă a vz pălăvatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălăvratic, ~ă a vz pălăvatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polovatic, ~ă a vz pălăvatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PALAVATIC, -Ă adj. v. pălăvatic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
palavatic a. nebunatic: sfetnicul cel palavatic ISP. [Cf. pală, toană].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palavátic, V. pălăvatic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălăvátec, -ă adj. (bg. pálav, nebunatic, cu suf. -atec din nebunatic, rudă cu pală, pălesc 2; ngr. palavós, nebun). Vest. Cam nebun, zănatic. Ticălos, mișel. – Și palav- (Munt. vest) și polovátic (Munt. est).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polovátic, V. pălăvatic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
pălăvatic (reg.) adj. m., pl. pălăvatici; f. pălăvatică, pl. pălăvatice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pălăvatic (reg.) adj. m., pl. pălăvatici; f. pălăvatică, pl. pălăvatice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pălăvatic adj. m., pl. pălăvatici; f. sg. pălăvatică, pl. pălăvatice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PĂLĂVATIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂVATIC s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂVATIC adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pălăvatic s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălăvatic adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNICĂ. TICĂLOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălăvatic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pălăvatic, pălăvaticăadjectiv
-
- Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la împărat și zise că... [Greuceanu] este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. DLRLC
-
-
- Așa cum era, cu toate cusururile, rea de gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și haihuie... Mima avea hazul ei, era simpatică. M. I. CARAGIALE, C. 125. DLRLC
- 2.1. Persoană care vorbește anapoda, fără rost. DEX '09 DEX '98sinonime: palavragiu
-
etimologie:
- palav „neastâmpărat”. DEX '09 DEX '98