PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -e, adj. 1. (Regional) Nemernic. (Atestat în forma palavatic) Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la împărat și zise că... [Greuceanu] este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. 2. Zănatic, ușuratic. Așa cum era, cu toate cusururile, rea de gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și haihuie... Mima avea hazul ei, era simpatică. M. I. CARAGIALE, C. 125. – Variantă: palavatic, -ă adj.