8 definiții pentru pălăriuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂRIÚȚĂ, pălăriuțe, s. f. Pălărioară. [Pr.: -ri-u-] – Pălărie + suf. -uță.

PĂLĂRIÚȚĂ, pălăriuțe, s. f. Pălărioară. [Pr.: -ri-u-] – Pălărie + suf. -uță.

pălăriuță sf [At: LB / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: pălărie + -uță] 1-8 Pălărioară (1-8).

PĂLĂRIÚȚĂ, pălăriuțe, s. f. Pălărioară. Petruță își împinse pe ceafă pălăriuța rotundă ca un fund de ceaunaș, apoi, înfigîndu-și mîna în brîul roșu, vorbi cu superioritate de atotștiutor. C. PETRESCU, R. DR. 76. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mină, cu umbreluță în alta, cu o pălăriuță aproape băiețească pe cap, cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălăriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. pălăriúței; pl. pălăriúțe

pălăriúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. pălăriúței; pl. pălăriúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLĂRIÚȚĂ s. v. pălărioară.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

Intrare: pălăriuță
pălăriuță substantiv feminin
  • silabație: -ri-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăriuță
  • pălăriuța
plural
  • pălăriuțe
  • pălăriuțele
genitiv-dativ singular
  • pălăriuțe
  • pălăriuței
plural
  • pălăriuțe
  • pălăriuțelor
vocativ singular
plural

pălăriuță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Petruță își împinse pe ceafă pălăriuța rotundă ca un fund de ceaunaș, apoi, înfigîndu-și mîna în brîul roșu, vorbi cu superioritate de atotștiutor. C. PETRESCU, R. DR. 76.
      surse: DLRLC
    • Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă, cu umbreluța în alta, cu o pălăriuță aproape băiețească pe cap, cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pălărie + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09